Cînd am citit pentru prima dată Dilema, prin ’93 pare-mi-se, am avut o revelație: în sfîrșit, un ziar care nu era chiar un ziar. O revistă care nu milita neapărat pentru ceva și nu înfiera altceva, așa cum erau cam toate pe vremea aceea. Paradisul unui absolvent de filologie, care își dorea ca, acolo unde […]
Revista Dilema, unde lucrez din 1996, a fost și rămîne cea mai frumoasă experiență profesională pe care am avut-o. Vă spune asta un om care a trecut prin foarte multe redacții, de publicații din cele mai diferite. O atmosferă ca la Dilema nu am găsit nicăieri. Ce face ca aceasta să fie așa de specială? […]
De 17 ani, de cînd apare revista Dilema (din 2004, Dilema veche), în fiecare vineri există o tradițională ședință de redacție. O adunare spumoasă din care răsar idei, replici, paradoxuri și mult haz. Umorul ne ajută întotdeauna să alcătuim dosare tematice serioase. încrîn-cenarea multor publicații din România de după 1989 a creat un bun culoar […]
„Te rog să nu mai vorbești nici de Dumnezeu și nici de Ceaușescu. Îmi promiți?”, este rugămintea mamei pentru Lali. Micuțul de 7 ani este convins că „tovarășul” e singurul vinovat pentru problemele familiei sale, așa că pune la cale să-l omoare pe acesta cu praștia. În clădirea veche a Centrului Cultural German, planurile copilului […]
După discuțiile exoterice ale făcătorului și desfăcătorului de blaturi politice, Viorel Hrebenciuc, se pare că întreg Partidul Social Democrat se află într-un mare impas. Acum, nu știm că o fi din vina acelor teorii parapsihologice sau a succesului de o noapte a lui Mircea Geoană, cert este că la finele lui februarie trebuie să ne […]
Un frate, un nepot, o menajeră, o mamă și femei. Multe femei. Fratele e un parazit care suge benzina cu furtunul din rezervor, nepotul e o buturugă vorbitoare, menajera o leneșă care mănîncă din bani și mama o scorpie care nu pierde nici o ocazie ca să îți spună ce mare dezamăgire reprezinți pentru ea. […]
L-a trezit într-o dimineață vorba mamei: „Eu plec, tu să ai grijă de frații tăi mai mici”. Iar de atunci, n-a mai avut somn liniștit, de copil. A început să joace el rolul de părinte. S-a împovărat cu griji pe care le cară în ghiozdan, pe drum spre școală. Uneori, le lasă în plata Domnului […]
Ștefănel abia atinge podeaua cu piciorușele. Își ridică de îndată mîinile în sus. Vrea să fie luat în brațe, de parcă s-ar fi fript la tălpi. Ionela, mătușa lui, îl trage repede și-l pune pe genunchii ei, începînd să-l legene. E atentă cu el și-i poartă de grijă ca o mamă. Nu numai lui, ci […]
„Unde-s cerceii de la mama și lanțul de la tata?”, și Gabriela își duce mîinile la urechi și atinge cei doi cercei imaginari. „Nu-s. Sînt la amanet. E cel mai bun din oraș, îmi dă un milion jumate pe fiecare. Dar le scot de fiecare dată”. Așa „cîștigă” bani cînd nu mai are cu ce […]
Ghiță iese val-vîrtej din casă. În urma lui rămîn doar un zbîrnîit de geam și sunetul zalelor de la gîtul cîinelui care încearcă să scape din strînsoare de fiecare dată cînd vede copilul fugind. Coboară dealul și trece în viteză pe lîngă ceilalți săteni. Ajunge la barul din sat, se ridică pe vîrfuri și întinde […]
„Poate că e surd” și-a spus mama lui și a tresărit cînd prichindelul a țîșnit la ușa unde tocmai suna tata. Pînă la cinci ani, Vlăduț nu a vorbit nimănui. Colegii lui din clasa a doua s-au prins că „Vlad e diferit ”. Au aflat singuri și vreo două luni și-au dat coate sub bancă. […]
„Așa mi-o dat Dumnezeu. El n-are nici o vină”, oftează Mona. Se uită încruntată la copilul care doarme pe patul din bucătăria mică. „El n-are nici o vină. Nici eu n-am”, și se duce să-l trezească. Azi a vrut să și-l ia de pe cap. Și pe el și „pe toată lumea” odată cu „povara […]
Ușa se izbește de perete, iar „ghemotocul” roșu din zăpadă dispare după colț. Costi intră în biroul directoarei, zburînd pe lîngă fusta „doamnei educatoare”, care îl aștepta la intrarea Centrului de Plasament din Tătărași: „Doamna! Doamna! Vine cineva”. De după biroul mic se ivește o pereche de ochelari care ascund o privire obosită: „Pînă nu […]
Din balconul unei case părăsite se întinde și mușcă direct din fructul care-atîrnă la rîndul său de creanga unui copac. Simte gusul de lămîie neculeasă cu mîna. I-ar fi plăcut să se nască aici, în Portugalia. Dar și mai mult, i-ar fi plăcut să fie actor, să joace roluri dramatice, tragice. îmi spune că de […]
La 151 de ani de la Mica Unire, încălzirea globală a rămas doar un zvon. Duminică, 24 ianuarie, în Piața Unirii a înghețat pînă și hora. Numai promisiunile din gura politicienilor n-au simțit gerul. Dar oamenii nu se lasă înșelați cu una cu două. Fără un pahar de țuică în față, Unirea nu are nici […]
„Hăi! Hăi!”, scandează mulțimea înghețată din Piața Unirii. Urlă la comandă. Cînd îl văd pe președinte, pe Geoană și pe Furdui Iancu. În rest, stau cu mîinile în buzunare și scot abur pe nări. Cîțiva copii umblă bezmetici pînă ce alunecă pe mozaicul lucios. Se potolesc și apucă două steaguri grele. Încep să plîngă și […]
În Sala de Consiliu a Palatului Roznovanu, pașii de dans rămîn la intrare. De după ușa desenată de ger, blitz-urile aparatelor de fotografiat surprind fiecare gest sau privire strîmbă, în timp ce covorul de culoarea vinului roșu doarme leneș în calea invitaților. Tinerii îmbrăcați în haine de epocă, așezați de o parte și de alta […]
Știați că bărbații din trupa lui Nicolae Furdui Iancu sînt cei mai rezistenți la frig? Altfel nu-mi pot explica cum au reușit să reziste doar într-o cămasă vreme de 20 de minute cîntînd la instrumente și mai și zîmbind în fața sutelor de oameni adunați în Piața Unirii. Înainte de discursurile politicienilor și de hora […]
Cele – 18 grade de afară au făcut Piața Unirii să pară un decor pustiit, similar cu strada principală a unui orășel din Vestul Sălbatic, într-o zi în care cei mai aprigi nelegiuitori urmează să prădeze ulițele înguste. Mica Unire și-a găsit cea mai inoportună zi să fie aniversată. În ultimele raze palide ale soarelui, […]
Zicala „Ai carte, ai parte” nu mai e valabilă în ziua de azi. Românilor le place mai mult să asiste la „Un show păcătos” sau să-și îngroape privirea în lista de messenger. „Care e autorul tău preferat?” nu mai apare nici în oracolele elevilor. Mai curînd, le place să întrebe „asl” sau „cf”. Iar dacă […]
