Echilibru și umor

Cînd am citit pentru prima dată Dilema, prin ’93 pare-mi-se, am avut o revelație: în sfîrșit, un ziar care nu era chiar un ziar. O revistă care nu milita neapărat pentru ceva și nu înfiera altceva, așa cum erau cam toate pe vremea aceea. Pa­ra­di­sul unui absolvent de filologie, care își dorea ca, acolo unde scrie, să aibă libertatea de a îmbina lecturile literare cu subiectele din actualitate. și de a avea dubii – de a nu vedea totul strict în alb și ne­gru, ci de a-și permite și cîte un mic gri din cînd în cînd…

Pentru această atitudine obiec­ti­vă, și normală pentru orice ziar, pînă la urmă (dar neobișnuită, chiar pînă în ziua de azi, la noi…) mulți, în vremurile bătăioase de atunci, ne-au criticat, cu diverse ocazii, și ne-au acuzat ca nu ne implicăm. Atunci am avut ezitări…civice. Acum îmi dau seama că cineva trebuia să fie și altfel, să nu vadă la tot pasul victime și vinovați, în­vin-­gă­tori și perdanți. Ci doar niște actori, care ajung în rolurile principale cu rîndul, dar nu pentru mult timp. și să-i privească pe toți cu toleranță.

Cred că toleranța este un alt lucru bun pe care Dilema ( pe atunci încă nu era și „veche”) l-a adus în presa românească: nu una formală, de tip political correctness aplicat la întîmplare la „rea­li­tă­țile neaoșe”, ci reală. Un soi de bună creștere și distanță egală față de interlocutor, fie că era cer­șe­torul din colț, fie președintele țării.

Ceea ce nu însemna că respectivei persoane nu îi puteai pune, direct, întrebări incisive. Doar că ma­niera în care o făceai nu era una de tip …stîlpul inchiziției. De multe ori, exista o cale foarte bună de a descoase cu grație: sub „umbrela” umorului. Un umor mai fin, mai spre ironie, nu grosier, șarjat, spumos… Dilema nu a suferit niciodată din lipsă de umor. Cred că Dilema a adus un echi­libru, constant, în presa ro­mâ­neas­că. și la standarde pe care a în­cer­cat mereu să le mențină dincolo de părtiniri și reproșuri. Lucruri la care au contribuit, evident, actuala redacție, dar și membri – sau colaboratori – ai ei care, din păcate, nu mai sînt – dar care au rămas mode­le pentru cei de acum: Tita Chiper, Lena Boiangiu, Irina Nicolau…

Iaromira POPOVICI