Hora se prinde la copcă

1001 de chipuri Niciun comentariu la Hora se prinde la copcă 1

„Hăi! Hăi!”, scandează mulțimea înghețată din Piața Unirii. Urlă la co­­mandă. Cînd îl văd pe președinte, pe Geoană și pe Furdui Iancu. În rest, stau cu mîinile în buzunare și scot abur pe nări. Cîțiva copii umblă bez­me­tici pînă ce alunecă pe mozaicul lu­cios. Se potolesc și apucă două stea­guri grele. Încep să plîngă și așteaptă să fie luați în brațe. Numai doi-trei tineri nu au stare. Se tot îmbrîncesc în oameni și sca­nea­ză fiecare buzunar deschis. „Hai să dăm mînă cu mînă”, acoperă vocile jan­darmilor ca­re strigă după hoții sal­va­ți de cîn­tec.

Criză de țuică

În loc să se prindă într-o horă mul­țimea încremenește. Oamenii se spri­jină unii de alții și vîslesc din stea­guri. Bătrînii care s-au îmbulzit să ajungă pînă în fața scenei în­ti­ne­resc deodată. Se apucă de brațe, se sărută pe braz și îți spun veseli „La mulți ani, bă!”. Încing o horă mică, strîmbă. Se împiedică de cîteva ori și renunță. Se duc să-l vadă pe Traian Băsescu cum se ia de mînă cu pre­șe­din­tele PSD-ului. Fără succes. În jurul lor „gărzile de corp” formează o horă mai rotundă și mai vioaie. Cînd în sfîrșit lasă „plebea” să se ap­ro­pie, petrecerea se strică.

Mai-marii statului se grăbesc să plece în Hotelul Unirea, iar românii rămîn de­zamăgiți. „Anu’ ăsta, doamnă, e min­ciună pe lîngă ce-o fost acuma doi ani. Am băut țuică fiartă”, îmi spune un bătrîn. A venit numai pentru Băses­cu. „Să-l văd că mi-i drag ca băiatu’ meu. Și el îi marinar”, și pri­veș­te cu­rios înspre tinerii care încep să ple­ce din Piață. „Ăștia habar n-au. Huo! Ti­ne­retu’ mîndria țării, pe dra­cu’”, țipă un altul. Are nasul roșu și mîinile vi­ne­ții. Lasă în urma lui o dîră de miros de vin care aproape te îmbată. Mă ia de­o­par­te să-mi povestească des­pre familie, școală și Unire. „O fost așa. As­cul­tă: s-o întîlnit Cuza cu niște slugi de-a lui și o zis să se facă Unire. Cine știe ce fecioară avea el prin Mol­do­va de-o vrut să se lipească de Va­la­hia”.

Po­vestea asta o știe de la tatăl lui, fost colonel „sau maior, sau ceva la arma­tă”. Nu apucă să termine că un alt moș­neag vine să-mi povestească varianta lui despre „lipire”. „Nu era așa. Uite cum: era corupt ăsta Cuza. Corupt tare. Și-o mințit alegerile și o cîștigat. Așa ca Băsescu”, rîde și soar­be dintr-un pa­har de bere la do­zator. Ia un copil cer­șe­tor la palme și la ocărît. „Mă, tu știi ce e azi? Ia zi, ce e azi? Unificare, măi bo­ule, unificare! Hai, la mulți ani și ție”, și îl sărută pe obraz.

Adriana ZĂVOI

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top