Epoca de gheață

Cele – 18 grade de afară au făcut Piața Unirii să pară un decor pustiit, similar cu strada principală a unui orășel din Vestul Sălbatic, într-o zi în care cei mai aprigi nelegiuitori ur­mează să prădeze ulițele înguste. Mica Uni­re și-a găsit cea mai inoportună zi să fie aniversată. În ultimele raze pa­lide ale soarelui, în programul Pri­măriei pentru marea zi a figurat Parada Costumelor de Epocă. Cîte­­va siluete cu chipurile marmorate de frig și-au făcut apariția de după Ho­te­lul Traian cu jumătate de oră în­­tîr­ziere. Încoronați ca în armată, li­ce­enii costumați în domnițe și boieri cu straie de epocă acopite de canadiene de fîș au luat drumul Bule­var­du­­lui Ște­fan Cel Mare, spre Pa­la­tul Cul­turii.

Cap de coloană : trecutul burghez

Cinci-șase cupluri de boieri ti­neri cu pălării din fetru cu boruri în­gus­te și domnițe cu rochii lungi, gre­na sau verde pal cu broderii aurii sau cor­sete elegante se prefăceau degajați, deși gradele cu minus le amor­țea mersul tărăgănat.

Cuplurile se salutau cordial cu ac­­torii costumați similar care ie­și­se­ră la promenadă la Bulevard. Dom­nii ri­dicau zîmbind pălăriile, iar dom­ni­șoa­rele făceau reverențe bine calcula­te. „Sînteți de la consiliu ? De la Pri­mă­rie?”, abordează Anca pe ori­ci­­ne nu e îmbrăcat în veșminte de pa­ra­dă.

E președintele Consiliului Ele­vi­lor din Iași și coordonează întreaga acti­vi­tate. Cu o uniformă albastru intens pes­te o geacă de un mov or­bitor, tî­nă­ra machiată în nuanțe azu­rii ridică to­nul ferm în direcția ori­că­rui individ ca­re iese din coloană, apos­trofînd afec­tat. Împarte pliante im­primate pe hîr­tie lucioasă despre pa­radă și explic tacticos ordinea în care defilează costumele.

Țărănimea a fost mereu în umbra boierilor. De ziua Unirii Principa­te­lor, liceenii cu catrință și bundițe în­flo­rate și-au în­gro­pat capul între umeri și între gu­le­rele lucrate atent ale sumanelor gri. „Cum naiba să de­fi­lăm pe vremea asta? Cred că mai bine ne pier­deam și noi, ca Adi și ceilalți doi, du­pă simi­ge­rie”, îngînă surd un țărănuș cu un fes înscripționat „NY” pe fruntea în­gus­tă. La urmă, luîndu-și peste picior colegii costumați ca de Ha­llo­ween, erau cei „din prezent”, în hai­ne obiș­nuite.

„Am vrut să facem o pa­ralelă între prezent și trecut. În fond, ca să-ți cunoști prezentul trebuie, în primul rînd să-ți cunoști trecutul”, explică An­ca, într-un ton alert, tipizat și birocratic, citînd mot-a-mot, sloganul din pliant. Palatul Culturii a întîmpinat parada ana­cro­ni­că în ritmuri ale Pa­u­lei Abdul, U2 și Muse. Hora Unirii a fost în­lo­cui­tă de pop din anii ’90 și rock alternativ. Era prea frig oricum pentru conveniențe din astea.

Alexandra PANAETE