De cum intri în Transnistria, te simți ca într-un clopot mare, de a­lamă, cu limba ciobită. Străzile

În timp ce ro­mâ­nii învîrteau mi­­cul și ma­­nea­ua pe pa­jiștea din fa­ța blo­cului

Mai țineți minte cînd Emanuel Terzian a fost scuipat în direct și a­poi de alte cîteva sute de

Sistemul „ce-am găsit al meu să fie” nu funcționează în Japonia. Nici măcar după ce au fost

Dacă îi studiezi cu atenție tră­să­tu­rile, cei doi ochi albaștri, obrajii supți și ridurile

Voi fi bătrînă și sclerozată și tot voi ști mirosul cearșafurilor din cămin. Și felul în care

=L-am lăsat în parc, pe banca din colț. Mi-a luat 20 de minute ca să mă ridic de acolo și să plec

M-am trezit dis-de-dimineață și, cu ranița în spate și detectorul de me­tale rezemat de umărul

Ștefan și Cipri au fost colegi de clasă. Mai mult decît atît, erau colegi și în trupa de teatru

Că sînt bune, că sînt rele, organizațiile non-guvernamentale ne-au oferit o formă mai accesibilă

Ei n-au cerut să fie salvați. Pen­­tru că ceea ce alții cred că e sal­va­rea lor, de fapt îi

„Du-te și tu la Mare Nostrum, a­sociația aia de pseudo-ecologi­ste unde oricum nu trebuie să faci

Pentru că adidașii aruncați pe cablurile de telefoane erau fe­lul în care se protesta în comunism.

Mie nu-mi prea îmi place ideea de ONG. Nu dau bani pentru a­nimalele bolnave sau strîngerea de fel

Să-ndrăznească vreun franțuz care duhnește a brînză, vreun ita­li­an pipernicit sau vreun neamț

Am auzit întîia oară de Opinia cînd aveam nouă ani. Fratele meu mai ma­re își scria pe atunci

Ca toate bunătățile de pe lumea asta, WikiLeaks a ajuns la noi cel mai tîrziu. Și, la fel cum am

Domnii mei, nouă nu ne trebuie să a­flăm multe lucruri. Știm că avem un Gu­vern prost, fîsîim

Nu știm nici pînă-n ziua de azi ci­ne l-a pus cronicar al satului, dar de la mic la mare, Ion le

Cînd se strîng, o dată sau de do­uă ori pe an, la aceeași masă, nu e­xis­tă familie mai normală.