Colecția de fapte bune
Pastila de după 12 aprilie 2011 Niciun comentariu la Colecția de fapte bune 1Mie nu-mi prea îmi place ideea de ONG. Nu dau bani pentru animalele bolnave sau strîngerea de fel de fel de fonduri pentru plantarea de copaci. Nu-i cred. Nu am făcut parte niciodată dintr-un ONG și asta doar pentru că, de cînd am venit în Iași, m-am săturat să tot arunc din poșetă pliante pe care le iau din milă pentru fetele care stau în față la universitate.
Nu-mi plac oamenii care se milogesc. Cîteodată mă enervez cînd mă obligă pe stradă să le răspund lor la întrebări sau cînd se uită în ochii mei și mă roagă să cumpăr servețele umede chiar dacă nu am nevoie. Nu-mi plac zîmbetele forțate și nici tricourile uniforme. Eu nu pot face fapte bune dacă mă împing alții de la spate.
Eu am propriul meu ONG, pe care mi l-am format singură, tocmai ferindu-mă de ceea ce-mi oferă ei. În loc să dau un leu care va ajunge la copiii săraci dacă îmi cumpăr o bomboană, prefer să iau eu un covrig și să-l dau primului copil care îmi cere pe stradă. Nu merg să plantez copaci pe nu știu ce dealuri cînd pot să respect natura acolo unde e mai mult nevoie. Iar dacă vreau să fac o faptă bună am bătrînica mea la biserică, pentru care am mereu un ban și o vorbă bună.
Și asta pentru că primul sfat pe care l-am primit a fost să nu vorbesc cu străinii. Pentru că, după o faptă bună, mereu se ascunde o faptă rea. E inevitabil. Și ca să fiu înțeleasă, deseori nu-mi place nici să cedez locul în tramvai, dar o fac din obligația celor șapte ani de acasă. Iar ONG-urile, ele dau bine la CV. Cît mai multe și cît mai diverse.
Alexandra ȘANDRU









Adaugă un comentariu