Cu inima în manifest

Domnii mei, nouă nu ne trebuie să a­flăm multe lucruri. Știm că avem un Gu­vern prost, fîsîim un protest din an în Paște care se termină cu mici și bere pre­sărată cu voie bună și mai știm că toa­tă lumea din conducerea țării fură. Băsescu fură, Boc fură, opoziția fură și ea. Am luat ideea asta ca pe un dat, în­cît nici nu ni se mai pare un fapt de pre­să. Și ce dacă? Dar, domnii mei, lu­cru­rile se schimbă cînd număratul ou­ă­lor dă cu virgulă. Știam cu toții că Geoa­nă e un mojic, ne-a arătat-o cînd a­proa­pe a cîștigat alegerile, dar omul ăs­ta chiar a vrut să vîndă țara america­ni­lor dacă ie­șea președinte. Aparent, nici Băsescu nu e mulțumit de țintele des­cri­se, pentru teroriști, de sediile CIA din Româ­ni­a și vrea să aducă o pre­zen­ță FBI „cel puțin la fel de nu­me­roasă”.

Păi, stați puțin, domnii mei. V-am vîn­dut țara aceasta pe rînd, în porții de cîte patru – cinci ani, pînă a ajuns să nu ne pese. Tot ce am cerut e ca, pe lîn­gă ce furați voi, nouă să nu ne fie foarte prost. Nici nu am sperat să ne fie bine, co­munismul e încă prea aproape și, vrînd-nevrînd, ne-a marcat prea pu­ter­nic ca să putem spera la prosperitate.

Dar dacă ne puneți să gîndim, sîn­tem ai naibii de periculoși. Pentru că noi, sincer, n-am vrut niciodată să a­flăm ce se întîmplă în spatele cortinei, de fier, plumb sau pluș. Fi­ind­că am a­flat, stăm altfel la discuții și e rîndul nostru să punem întrebări. De azi îna­in­te va trebui să răspundeți pentru fi­e­ca­re pen­sionar fără bani de pîine, pen­tru fi­e­care bugetar care se gîndește să se a­run­ce de la balcon și pentru fi­e­care șo­mer cu două facultăți terminate. Și nu veți plăti doar cu mandate, vă pro­mi­tem asta.

Tot ce-am vrut e să stăm acasă, cu televizoarele pe Realitatea, uitîndu-ne amărîți cum înotăm pe apa sîmbetei. De astăzi însă, domnii mei, bunul simț ne îndreptățește să ieșim în stradă. A­vem fiecare un pui de egiptean în su­flet.

Cătălin HOPULELE