Peticele, în rînd cu lumea
Pastila de după 30 martie 2014Pe raftul de sus, Sofia ținea o bîzdîganie de păpușă. I-a făcut-o bunica ei din cîrpe umplute
Pe raftul de sus, Sofia ținea o bîzdîganie de păpușă. I-a făcut-o bunica ei din cîrpe umplute
Razele soarelui mîngîie galeș sacii de ciment, vîntul mai șterge praful de pe tîrnăcoape,
Pe pista de alergare ne înscriem trei oameni. Fără tocuri, fără genți voluminoase și fără
Multe ape se tulbură atunci cînd puterea se clatină. Unele continuă să curgă la vale, dar altele
„În mod oficial, schimbarea de parteneri nu se petrecuse. Oceania era în război cu Eurasia: drept
„Uite-i cum se prostituează, uite ce desfrîu, cîtă goliciune!”. Se oprește. Dă să respire
Neghiobi, fără cuvînt și cu imaginație bogată. Așa ar trebuie să fim caricaturizați atunci cînd
Îi ținea ascunși sub gulerul paltonului, aproape de pulsațiile carotidei, fiecare pe cîte-un umăr.
I se pare nedrept. Se trezeşte peste noapte fără bani în buzunar şi crede că a fost tras pe sfoară.
Era cu o săptămînă înainte de a pleca la mare, cînd și-a dat seama că mai avea cuvinte netăiate
Cînd ți se dă dreptate, cască ochii. Oamenii nu se perie unul pe altul pentru că e soare afară
Sîntem o generație răsărită, am făcut ochi la începutul ’90-ilor și ne rostuim acuma, căutîndu-ne
Nu ne place să ni se impună. Avem 20 de ani și credem că nu mai are nimeni dreptul să ne spună
„Sesiunea e ca Stalinskaya: doar pentru cei puternici” sau „În sesiune toată lumea dă tag din
„2-10, 2-10, probă de microfon. Se aude pînă-n spate?”, urlă o voce din boxele care zgîlțîie
S-a născut cu un cap mic și gol, de care nici primele fire de păr nu se prindeau. Mîngîiat și învelit
De ce are cutare notă mai mare? Sigur a făcut niște mișmașuri de a făcut o lucrare așa de bună.
Sîntem orbi, dar vedem. Orbul merge cu capul sus, încrezut în „adevărul” său și schițînd
Nu știu ce-nseamnă nici om, nici lucru, nici vorbă motivațională. Nu-mi dau seama
În deșert, aerul care parcă pîlpîie și face totul în jur să se unduiască naște dezorientare,