Socoteala cu două tăișuri

Era cu o săptămînă înainte de a pleca la mare, cîn­d și-a dat seama că mai avea cuvinte netăiate de pe lista de cumpărături. O umbrelă de plajă, cremă de soare, sal­tea de apă și o pălărie cu borul mare. Dacă ar fi gă­sit una de culoarea liliacului, ar fi fost cea mai fericită. Dar mai avea timp să completeze bagajul, pe care pî­nă atunci l-a împachetat și despachetat de trei ori. Și mai a­vea și loc pentru că a scos sandalele cu barete sub­ți­ri. A, da, și o pereche de șlapi i-ar fi trebuit.

S-a gîndit ea, într-o vineri, după ce a ieșit de la ser­viciu, să tragă o fugă prin magazine și să mai sub­ți­eze lista aia. Prima dată a văzut o pălărie, nu lilia­chie, dar de un verde crud. A probat-o, i-a plăcut, dar par­că ar fi vrut altceva, nu era grabă. Pălării nu gă­seș­ti vara? Chiar și la mare sînt pline tarabele. Da, avea de gînd să își cumpere de acolo. Tot în același ma­ga­zin a găsit și o pereche de șlapi, numai buni de purtat pî­nă la plajă, doar că îi erau puțin cam mari. Avea ea să găsească în stațiune.

Bun, dar umbrela de plajă de unde avea să o cum­pe­re? Dacă tot își propusese să își ia o pălărie, poate nu mai avea nevoie și de o umbrelă. Sau, dacă se răz­gîn­dea, sigur găsea una pe la comercianții de la malul mă­rii. Ce mai rămăsese pe listă? Așa, crema de soare. Vo­ia musai una cu factor de protecție solară 50, dintr-o anumită gamă, a văzut ea că nu conținea parabeni și alte prostii. Ghinion, la magazin avea numai de 30.

A venit și ziua plecării, lista rămăsese la fel, ba­ga­jul dădea pe dinafară. În prima zi la mare a fost rîndul cre­mei de soare. Tot n-a găsit ce voia așa că și-a cum­pă­rat și ea ce a văzut, cu vreo cinci bancnote în plus. Pălăria? Bleu și de două ori mai scumpă. Șlapii? Nici măcar nu a găsit unii pe mărimea ei. Restul? A rămas pe listă, netăiat. Lista? La coșul de gunoi.