Vocea din zid spune să rîzi

I se pare nedrept. Se trezeşte pes­te noapte fără bani în buzunar şi crede că a fost tras pe sfoară. Nu mai ţine cont că a fost la magazin şi că a luat toate dulciurile pentru că aveau un ambalaj atrăgător. Nu s-a uitat cît a dat pe ele și nici nu a aş­teptat să ajungă acasă că le-a şi mîn­cat.

Cînd vine vorba de ţepe, toate se trag datorită banului. Regele lu­mii noastre. Asta crede el și-și spu­­­ne întruna că a fost furat. Ca­si­e­ra a scanat de mai multe ori pro­du­sele şi nici nu i-a dat bonul. Sau i l-a dat, dar nu l-a luat. Ce să facă cu o foaie în care scrie ce a cum­pă­rat, dacă el știe deja ce a poftit? În­sea­mnă că nu la casieră este pro­ble­ma, e de la patron. El umflă pre­ţurile cu 101% adaos. Să-şi fa­că bu­zunarul mare.

Acuză pe toată lumea că l-a tras în ţeapă. Nu se gîndeşte că şi el a făcut-o. De cîte ori s-a scuzat că nu are mărunt? De cîte ori a dat ta­ximetristului cinci lei cînd tre­bu­ia să-i dea zece? De nenumărate ori a ieşit la bere şi nu a scos un ban din buzunar, ce rost, l-au chemat la bere trebuie să plătească, cînd o să-i cheme el, atunci o să dea. Şi as­ta nu se va întîmpla niciodată.

Este revoltat de ceea ce i se în­tîm­plă. Toată lumea a făcut un cerc în jurul său, a arătat cu dege­tul spre el şi fredonează melodia trupei Cassa Loco „Ce bine-mi pare c-ai luat ţeapă, ce bine-mi pare c-ai pier­dut”. Nu după mult timp în­ce­pe să-i placă. Cîntă şi el, dar nu mai este în centru, acum este pe mar­gine cu mîna întinsă şi cu de­ge­tul îndreptat spre altul care se a­flă în mijloc.

Fredonează încontinuu ver­su­ri­le care odată l-au făcut să se sim­tă mizer. Este în zidul cercului, şi-a cîştigat locul şi a rămas acolo în timp ce alții au căzut în capcană. A­cum țepele se îndesesc, victimele se înmulțesc, iar el stă pe margine și rîde. Altădată și el a fost în mij­loc.

Adelina MEILIE