Cîntecul din camera surdă
1001 de chipuri 23 octombrie 2012Lupii, scufițele, zînele și toate năzbîtiile care păcălesc ochii copiilor la Teatrul Luceafărul
Lupii, scufițele, zînele și toate năzbîtiile care păcălesc ochii copiilor la Teatrul Luceafărul
Femeia căruntă, care intră în încăperea plină cu păpuși ca la ea acasă, aprinde luminile
„Îmi plac oamenii colorați”, îmi spune Cristina Hohan cu un zîmbet ce i se asortează cu nuanța
Au uitat de cîți ani de vin, încărcați cu provizii, să stea înșiruiți cu zilele în spatele
Cînd alaiul de preoți cu torțe în mîini a pornit spre raclele Sfintei Parascheva și a Cuviosului
Așezat pe o bancă din fața Teatrului Național, cu chipul înspre Mitropolie și mîinile înfipte
Strada Mitropoliei e mai plină ca niciodată. De oameni cu sacoșele după ei, de miros de busuioc
Pe ’nea Ion l-am întîlnit în fața Mitropoliei, căutînd o foaie de hîrtie să-și scrie un
Că s-au născut sub acoperișul unor cămine adevărate a fost o întîmplare. Căci cîrmuitorii
Stăm aici, pe marginea drumului ăsta de pietriș de la ieșirea din localitatea Cățelul și
Iașul e un oraș din cutii de chibrituri pe care îl poate răsturna un avion din bătaia aripilor,
Ionuț zîmbește și măsoară curbele volanului cu podul palmei. „Drumul cel mai lung e spre casă”,
Educația ieșeană a fost sărbătorită între 1 și 3 iunie la „Iasi Educational Trade Show” (IETS).
Parcă nici o altă sîmbătă atît de caldă de iunie n-a mai adunat pe bulevardul Independenței
„De ce îi spune «Sala Pașilor Pierduți», mă?” își întreabă nelămurit amicul un
Deși timp de șase semestre au trecut prin holurile facultăților, studenții care le-au absolvit
Au apucat drumuri pe care nu le era hărăzit să meargă, dar au presărat firimituri de pîine, ca
„Nici cărțile astea nu se vînd singure. E tot un meșteșug, dar mai gingaș decît ce făceam
Oricît rău ți-ar face cineva, credința în Dumnezeu nimeni nu ți-o poate lua. Aceasta este deviza
Lui Ștefan niciodată nu i-a plăcut să facă un singur lucru, iar acum șapte ani de zile,