Spre absolvire, înainte, marș!

Deși timp de șase semestre au tre­cut prin holurile facultăților, studen­ții care le-au absolvit au făcut un prim pas înainte, din fața statuii lui Ko­găl­niceanu. Unii au venit pregătiți, cu ro­bele negre și tocile prinse de cap, al­ții în hainele de acasă, dar pe care le-au as­cuns sub tricouri special pregătite pentru eveniment.

„Dacă vrei, îți poți lua și tu unul din Sala Pașilor Pier­duți, este o profesoară acolo care dă”, îmi spune entuziasmată Corina, o fa­tă de anul I, venită ca voluntar ca să fa­că poze marșului. Dar studenții deja au format o coadă ca la pîine caldă în fața standului unde se dădeau trico­urile.

Încetul cu încetul, absolvenți și pro­­fesori ai facultăților de la „Cuza” în­cep să se adune, lungind si mai ta­re rîn­dul de bannere și steaguri. Bu­că­ți­le­ de pînză prinse într-un catarg flu­tură stîn­gaci, dar cu mult patos sim­bo­lurile Uni­versității lui Cuza. „Mai tare Geor­ge­le, hai cu putere, ai brațe de băr­bat sau ce?”, încearcă o pro­fe­soa­ră să-l fa­că pe un student să fîl­fîie mai re­pe­de dra­­pe­lul.

Cei cu bannerele o duc mai bi­ne, se îngrămădesc cîte doi-trei la că­rat fî­și­ile de pînză. Doi țin de mar­gine, și da­că mai este nevoie, unul stă­ pe mijloc ca să se poată vedea ce scrie.

Întrecere la fluierat

Marșul începe cu o jumătate de oră întîrziere, dar de îndată ce și Agro­no­mia apare cu surle si trîmbițe, rîn­dul de lungimea a două, trei tramva­ie, por­nește pe șine. Deși nu au cla­xon, ab­sol­venții fac mare zarvă cu flu­ie­re­le și sticlele cu pietre aduse de aca­să, spe­ri­ind unii dintre trecători care nu știu ce se întîmplă.

Miriapodul de licențiați trece prin fața bibliotecii și fluierele acestora în­cep să se întreacă în gălăgie cu cele ale polițiștilor, lăsîndu-i confuzi pentru cî­teva secunde pe unii conducători auto.

Migrația absolvenților fa­ce un stop pe Ștefan cel Mare, un­de gălăgioșii primesc bi­ne­cu­vîn­ta­rea Înalt Prea Sfin­­ți­tu­lui Teofan, Mi­tro­po­li­tul Mol­­dovei și Bucovinei și își clătesc chi­pu­ri­le cu aghias­mă.

După slujba de binecuvîntare, primarul Iașului, Gheorghe Nichita, zîm­bind întruna, ca în afișele electorale, le lasă tinerilor cîteva vorbe: „este un mo­ment de final, dar și unul de început cu ajutorul căruia veți intra în viață”, îi în­cu­rajează pe studenți.

Tot pe șine se întorc absolvenții, de da­ta asta răsfirați ca su­porterii ca­re sca­pă pe teren cînd echi­­pa lor pri­meș­te gol. Ur­mează stația „Universitatea de Me­dicină”, unde vor schimba cîteva ore din sesiune pe un concert cu trupa Taxi.

Paul ANDRICI