• Răul nu mai e acolo

    Cap în cap

    La începutul anilor ’90 multă lume credea că o lege a lustrației ar fi fost o soluție la problemele din Ro­mânia și că neadoptarea ei per­mi­tea nomenclaturii din eșa­loa­nele doi și trei să rămînă la putere. Evi­dent, no­menclaturiștii se te­meau că o ase­menea lege le-ar afec­ta in­te­resele și se opuneau. Scepticii spuneau încă de atunci […]

  • O experiență bizară

    Cap în cap

    Trebuie să recunoaștem că vo­ta­rea cu entuziasm a legii lustrației la peste două decenii după în­de­păr­ta­rea regimului comunist este o experiență cel puțin bizară, pe de o parte pentru că legea nu mai poate repara practic nimic din răul pe care l-a făcut eșalonul doi al activiștilor PCR și de instrumentele lor, iar pe de […]

  • Să lustrăm penibilul

    Cap în cap

    Dincolo de argumentele clasice precum „prea tîrziu pentru legea lustrației”, poate cel mai puternic ar­gument împotriva acestui gen de lup­tă cu trecutul a fost furnizat de ul­tima campanie electorală. Acolo s-a petrecut un troc jenant între o anu­mită categorie de intelectuali angajată în bloc la stat de actuala putere și pusă să execute mișcări po­li­tice […]

  • Polul Nord al iubirii veșnice

    De pe scena Iașului

    Marți seară, 25 mai, Ateneul Tătărași a fost ca Vama Veche de 1 mai. Zeci de tineri cu zîmbetul pe buze se foiau de nerăbdare pe scaunele înguste. Aso­cia­ția Tinerilor Români din Afara Granițelor (ATRAG) i-a invitat pe ac­torii basarabeni de la Teatrul „Mihai Emi­nes­cu” din Chișinău să vorbească despre iubire. „Zăpezile de altădată”, spectacolul […]

  • Prin educație cu bacul

    Informare

    Daniel Funeriu s-a enervat. Sub sca­unul de ministru deja i s-au a­prins cărbuni mocniți și la întîlnirile di­recte nu prea se mai duce: ba că nu vor sin­di­catele, ba că începe să-și dea sea­ma că dacă nu ascultă sindica­liștii de­gea­ba îi mai cheamă la dis­cu­ții. Așa că s-a decis să se confor­me­ze teh­nologiei mo­­derne și […]

  • Mamutul lui Turcescu

    Mai plați ca ecranul

    Postul național de televiziune s-a aflat dintotdeauna într-o po­zi­ție ingrată pe piața media din Ro­mâ­­nia. Între misiunea de a-și fa­ce emi­siunile cu profesionalism (și spi­rit deontologic, să zicem) și do­rin­ța celor care erau la putere în vre­murile respective, TVR a re­curs la compromisuri. Din pă­ca­te, nu a reușit să iasă pe micul e­cran cu basmaua […]

  • Viața unui om mare, o joacă de copil

    Povești fără timbru

    Nu-și mai aduc aminte nimic din adolescență. Nu pentru că a fost demult, ci pentru că nu au avut-o. Unii au stat lîngă părinții sau bunicii lor încă din copilărie, atunci cînd rupeau din orele de joacă, că să meargă la farmacie să cumpere medicamente. Ba s-au și angajat prin fel de fel de locuri, […]

  • Meci de fotbal cu bombe atomice

    Povești fără timbru

    „Codrescu” nu i se mai arată ca pe vremuri. Cînd trece pe-acolo, își încetinește pașii, de parc-ar vrea să pornească timpul înapoi cu vreo 30 de ani. „Am deschis odată geamul. Eram în sesiune. Am strigat cît m-a ținut gura: «Eu sînt Ștefan cel Ma­­re!». Trecea pe-acolo un bețiv. Mi-a strigat înapoi: «Eu sînt A­le­xan­dru, […]

  • Chiriaș în casa de nebuni

    Povești fără timbru

    Ionela a pierdut la amanet și ul­ti­mul inel al mamei sale. „Din asta tră­im în ultima vreme. Ea nu mai mer­ge la serviciu, iar eu nu pot lăsa școa­la de tot”, îmi spune fata de 21 de ani. A în­ce­put să ia din aurul Dom­nicăi acum patru luni, cînd tatăl ei s-a internat la spital, […]

  • Gura satului e mereu flămîndă

    Povești fără timbru

    În Dealu’ Bujorului mai urcă doar nepoții în zilele de sărbătoare cînd vin să-și viziteze bunicii la care au copilărit. Pînă și ei o știu pe baba Nedelea, chiar dacă nu o mai văd plimbîndu-se pe ulițele satului, o țin minte așa cum era „cam afurisită”. Acum, de ea are grijă Filica, fii-sa. Îmi răspunde […]

  • Pașaport pentru avere

    Povești fără timbru

    Adrian se săturase de mîn­ca­rea de acasă. Numai peș­te și „borș cu buruieni”. A plecat în Italia a­cum doi ani, ca să facă ceva bani, să trimi­tă și în România, la ai lui. „Nu trebuie să uiți de unde ai plecat”, spune el înclinînd capul cu sprîncenele ridicate. Pe ulițele din Ipotești și-a bă­tă­torit tălpile […]

  • Grijile îmbătrînesc înainte de vreme

    Povești fără timbru

    Pentru Mihai copilăria s-a terminat la 12 ani, cînd mama lui a căzut la pat din cauza unui accident vascular. Într-o zi, femeia și-a dat seama că nu-și mai poate mișca mîna și piciorul stîng. Cînd a ajuns la spital, asistentele au lăsat-o pe un pat fără să-i dea vreo explicație. Abia cînd a mers […]

  • Negoț sub lună plină

    1001 de chipuri

    Unora, noaptea le e fatidică. Pierd toată averea cît ar clipi din gene, din cauza unei prostii. Fie au stat prea mult la masa de poker, fie s-au trezit dimineața capitaliști, fără ruble în conturi. Alții, însă, se culcă sărmani și se trezesc cu o avere. Iar pentru reușita de acest fel, e nevoie de […]

  • Ciuma lui Jean

    1001 de chipuri

    Și-a programat telefonul să sune. El avea să răspundă, să vorbească de parcă cineva l-ar fi che­mat să descurce firele încurcate ale banilor pierduți pe apele sîmbetei. Va vorbi singur, desi­gur, dar cine l-ar auzi, n-ar putea ghici asta. Apoi, după ce femeia de lîngă el va înceta să-l mai acuze, va închide ușa și […]

  • URSS a lăsat testament

    1001 de chipuri

    În casa lui Vasile Zubcu e li­niș­te. Atîta liniște, încît vocile celor doi se aud dublu, ecourile lovindu-se de pereții celor trei camere. Mai cu­rînd se aude lătratul lui Grivei, că­țe­lul de afară cu blană înnegrită de praf și noroi. De 16 de ani încoace, băr­ba­tul și femeia cu locuința într-o pantă nu și-au văzut […]

  • Bani din gaură de covrig

    1001 de chipuri

    „În viață trebuie să ai curaj”, îmi spune Florin cu ochii pironiți în e­cra­nul telefonlui. Nu îi place să po­ves­teas­că despre trecut iar cînd vine vorba de viitor recunoaște că e „des­tul de in­cert”. A fost bugetar timp de 20 de ani și se învățase să aștepte fluturașul de la finalul fiecărei luni. „La înce­put, […]

  • Bogăția costă doi ani

    1001 de chipuri

    Adrian a renunțat la școală pentru bani. A terminat un singur an de facultate la Timișoara și apoi a dat de gustul leilor, prin afacerile imobiliare. La început, a umblat din casă-n casă ca să încheie contracte de asigurare, iar mai apoi și-a format o echipă din oameni de încredere. La rîndul lor, aceștia au […]

  • Frate numai cu păcatul

    Pastila de după

    Solidaritate, unitate sau înfrățire sînt cuvinte mari și uitate. Am lăsat toate idealurile în spate și nu ne mai interesează nimic în afară de propriile găini. De­geaba ne tot îndeamnă mai marii de la conducere să fim uniți. În ziua de azi, numai o petrecere cu in­trare gratuită sau o povară prea grea ne adună […]

  • Cînd „Dăruiești și cîștigi”?

    Pastila de după

    Nu mai avem timp, ne uităm în te­le­fonul mobil (de ultimă generație) pen­tru a nu-i observa pe cei din jur și a nu le mai citi gîndurile de pe chipuri. Cînd vine vorba de a da o mînă de ajutor, întotdeauna trebuie să ne plîngem că am fi într-o situație mai urîtă decît a altora. […]

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top