Cafeneaua care vinde porții de dragoste

Povești fără timbru Niciun comentariu despre Cafeneaua care vinde porții de dragoste 133

Fie că sînt studenți cu laptopuri în față, părinți tineri cu copii de-o șchioapă sau adolescenți care joacă Activity ori citesc, clienții cafenelei Harmony se afundă în scaunele multicolore și se lasă răsfățați de atmosfera familiară cu care sînt întîmpinați. Staff-ul cafenelei, format din tineri care nu au decît douăzeci și ceva de ani, mișună încontinuu printre mesele din încăpere și le oferă celor care poposesc la ei, pe lîngă ceea ce comandă, și zîmbete. La rîndul lor, clienții îi pot susține cumpărînd „porții de dragoste” direct din meniu și să susțină campaniile sociale ale familiei Harmony, prin care ajută oamenii străzii.

Printre căminele răsfirate din Cam­­pusul „Tudor Vladimirescu” stă pitită o clădire cu două niveluri și pereți din sticlă, care găzduiește de vreo doi ani cafeneaua Harmony. Imediat ce pătrunzi înăuntru, îți sa­re în ochi designul atipic pe care l-au gîndit cei din familia Harmony cînd au început să creadă în ideea cre­ării unui spațiu de socializare pen­tru tineri. „Clădirea era nouă, iar noi am fost primii chiriași aici. Am început să punem singuri parchetul, am primit ceva scaune și piese de mobilier de la diferiți prieteni, iar unele le-am adus chiar de acasă de la noi”, începe Ben­ia­min Bura­ga povestea cafenelei pe care a des­chis-o, alături de alți zece ti­neri, pe cînd avea doar 24 de ani. Îm­bră­cat lejer, într-o cămașă albastră, stă așe­zat la una dintre mesele de lîngă bar și doar dacă ești de-al casei știi că nu este aici doar în trecere, ci lucrează ca barman cu jumătate de normă. Beni a fost unul dintre pri­mii membrii ai familiei Harmony care s-a apucat de șlefuit și lăcuit mobilierul primit, de făcut schițe de design, de văruit pereții, deși nici el și nici ceilalți voluntari nu au avut vreo experiență în domeniul ame­najărilor interioare. Au decorat to­tul cu propriile mîini și doar la par­tea de electricitate au apelat la ci­neva din exterior, pentru că nu au vrut să-și asume responsabilitatea legării firelor în bornă.

Responsabili de design au fost Edi și Cristina, doi absolvenți de Ar­­­hitectură, care au acceptat să fie par­te din povestea care încă se scrie în „Tudor”. „Ei vin cu ideile, iar îm­pre­ună reamenajăm spațiul ori de cîte ori ei simt că trebuie schimbată i­maginea”, spune Beni în timp ce își așază palmele încrucișate pe masă. Deși niciun scaun nu sea­mă­nă cu un altul, iar canapele sînt fă­cute din scînduri pe care au așezat pernuțe colorate, fiecare detaliu se inte­grea­ză perfect în cafeneaua stu­den­țească, în care tinerii vin pentru un mic dejun cu omletă, un prînz cu bur­geri sau doar pentru a se răsfăța cu o cafea mare cu lapte în timp ce stau cu laptopurile sau cursurile în față.

Fundația Creștină „Cornelius”

Beni făcea parte, înainte de ca­fenea, dintr-o comunitate creștină, care „crede în Scriptură, în Dum­ne­zeu Tatăl și Duhul Sfînt”. Nu repre­zentau și nici nu reprezintă un cult religios, mai ales că tinerii fac parte atît din mediul evanghelic, cît și din cel ortodox, dar au plecat de la pre­misa că oamenii, în general, sînt de­zamăgiți de ceea ce înseamnă biserica. „Vorbeam cu studenții, cu ti­nerii despre existența lui Hristos și despre Mîntuire. Cumva toate dis­cuțiile se opreau, nu aveau continuitate pentru că nu exista o punte de legătură între noi și ei. Doar ne întîlneam pe stradă, vorbeam, dar totul se termina acolo, iar prima noastră dorință a fost să creăm o punte de socializare cu studenții”, povestește Beni în timp ce aruncă o privire de jur împrejur, după ca­re scoate din buzunar telefonul și îmi arată o fotografie cu locul în ca­re ne aflăm, cînd aici încă nu era nici parchet. Harmony a fost o pro­vocare pentru grupul de tineri care își doreau să schimbe ceva în societate, să facă un spațiu pentru ti­neri și au izbutit, chiar dacă la în­ce­put fondurile au fost mai puține decît le era necesar și au adus o pe­rioadă bani de-acasă pentru a aco­peri toate costurile.

În spatele cafenelei Harmony a stat la început Fundația Creștină „Cornelius”. „Era fundația tatălui unuia dintre voluntari, care era în­ființată deja de vreo zece ani. El a avut o cantină pentru săraci într-un sat din județul Neamț, care și-a o­prit activitatea la un moment dat pentru că nu a mai avut sponsori. Iar noi, ca să nu mai facem toate de­mersurile pentru o nouă fundație, doar am preluat-o”, povestește Be­ni în timp ce-și sprijină capul în mîna dreaptă. Vreo zece tineri sînt an­gajați acum în cafenea, dar fun­cția pe care o ocupă fiecare nu îi diferențiază decît în acte. Își îm­part responsabilitățile în mod egal și fiecare face curățenie sau se a­pucă de reparat dacă se strică ce­va. Pe David, de exemplu, un tînăr înalt și brunet, îl vezi mai tot timpul cum se strecoară printre mese încercînd să ajungă la clienți. Îi ser­vește cu zîmbetul pe buze și te face să crezi că e chelner full time. În rea­litate, lucrează în cafenea de un an ca manager, dar asta nu îl op­rește să le dea o mînă de ajutor co­legilor. „David se descurcă mai bi­ne pe partea de acte, de distri­bu­itori, iar noi i-am dat credit în a lua deciziile în cafenea”, spune zîmbind Beni, în timp ce încearcă să-și zărească colegul prin încăpere.

Cantina, următorul pas

Anul acesta, familia Harmony vrea să pună bazele unei fundații care îi poartă numele, cu ajutorul căreia să continue proiectele so­cia­le pe care tinerii din comunitate le desfășurau încă dinainte să existe cafeneaua. Cu un an înainte ca în „Tudor” să se deschidă Harmony, Beni, David, Cristina și Edi, alături de ceilalți voluntari, mergeau în ga­ră, în special în perioadele reci, și le duceau oamenilor străzii pături și mîncare gătită chiar de ei, în bu­cătăriile de acasă. La început îi că­utau ei, întrebau de cei care luc­rea­ză în zonă pe unde dorm și mer­geau și le dăruiau pachete, dar cu timpul cei pentru care „acasă”este ga­ra s-au obișnuit că se adune în parcare luni seara și să-i aștepte pe cei de la Harmony. În meniul ca­fe­nelei, pe lîngă băuturi și mîncare, clienții pot cumpăra și „porții de dr­agoste”, care înseamnă achi­ta­rea unei mese pentru un om al străzii. La început, cei care veneau la Har­mony nu au fost prea receptivi la această ideea, iar tinerii din comunitate au mai adus bani de acasă o vreme, pentru a achita costurile pa­che­telor pe care au început să le dis­tribuie în fiecare luni în gară, indiferent de anotimp.

De doi ani, voluntarii fundației au organizat un Crăciun în familia Harmony, cînd Beni și prietenii lui servesc masa împreună cu oa­me­nii străzii. Anul acesta, i-au luat de dimineață din gară, i-au dus la se­diul Fundației Emmaus, de pe C.A. Rosseti, unde i-au spălat, i-au tuns și le-au dat haine noi. De acolo au pornit împreună către cafenea, un­de au ascultat colinde și au luat ci­na împreună. „Au gătit cîteva persoane din comunitate în acea zi, chiar în bucătărie la noi, dar au fost și cîteva mame ale voluntarilor, ca­re au venit de la Vaslui cu sarmale. Noi nu avem experiență la sarma­le, noi am făcut ciorbă și alte mîn­căruri mai ușoare”, își amintește Beni despre ziua în care au în­gră­mădit 50 de oameni de pe stradă în cafenea. Următorul pas este des­chiderea unei cantine sociale și a unui centru de zi, dar s-au împotmolit în hîrțogăraie și în auto­ri­za­țiile care se eliberează în perioade mai lungi de timp. Ceea ce în­cear­că de fapt să facă este să obțină de la primărie un spațiu pe care să-l poată transforma într-un loc pe ca­re oamenii străzii să-l poată numi „acasă”, așa cum au ajuns și ei să numească, după doi ani, localul că­ruia împreună i-au construit, ușor-ușor, sufletul.

Articole similare:

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top