Galeria de copite

„Ioaneeeee, treci încoace!”, strigă nenea Marian şi sare din­tr-o dată pe partea cealaltă a ţarcului luînd-o la goană înspre strada mare. „Pe unde a luat-o?”, întreabă disperat, iar după ce cîţiva oameni îi arată cu mîna înspre partea dreaptă, aleargă gîfîind în direcţia indicată. Se întoarce după cîteva minute ţinînd în braţe un miel. Mica „bestie” albă şi creaţă a dat grilajul la o parte, cu botul, şi a luat-o în grabă pe stradă. „Numai belele mi-ai făcut azi”, îl dojeneşte nenea Marian. „Ăsta e cel mai mic şi mai o­braz­nic dintre ei, nu stă locului o clipă”, spune în timp ce îl aşază cu grijă înapoi în ţarc, îi mîngîie prieteneşte corniţele şi se întoarce să vorbească cu nişte clienţi.

Vine în fiecare duminică în piaţa de animale din Tătăraşi şi, întocmai ca la muzeu, îşi aşază frumos mieii, ca la o expo­ziţie. Negri, albi, maro cu alb, maro cu negru, mai mari sau mai mici, toţi sînt unul şi unul şi e tare mîndru de ei. Ai crede că e un soi de grădină zoologică dacă nu ai ştii că în clădirea albă de alături, fiul său cel mic, pentru 25 de lei, îţi taie şi îţi îm­pa­che­tează frumos animalul care urmează să fie pus în drobul, ciorba sau friptura de Paşte. „Ăştia îs hrăniţi cu lapte şi mîncare naturală, domnişoară, dacă-l iei viu costă 13 lei kilogramul, dacă îl vrei şi tăiat, costă 25 de lei”, se laudă bărbatul şi îşi potriveşte pălăria verde de pădurar. Îmi povesteşte că vine din satul Focuri. Are el acolo un petec de pămînt pe care creşte acum, în total, 700 de miei. „Dacă aş aduce cîţi vreau eu, aş pu­tea umple toată piaţa asta”, îmi povesteşte că mieii şi agricultura sînt singurele lui surse de venit şi din cauză că este bolnav cu inima, vrea să lase moştenire afacerea celor doi băieţi.

Îmi spune că întotdeauna e aglomerat înainte de Paşti, iar lumea se înghesuie să rezerve şi cu cîte două luni înainte un miel. Lipsă de clienţi nu duce, iar înainte de sărbători e plin tot timpul. Numai în dimineaţa asta au venit peste 20 de oameni să vadă ce fel de „marfă” are „şi e abia ora 08.00”. O femeie blondă, îmbrăcată într-un palton crem, întreabă cu­rioasă detalii despre miei. „La cît de drăguţi sînt, îţi este milă să-i mănînci. E păcat”, spune femeia şi se uită la bărbatul ca­re acum negociază cu un alt client. „Aşa e lăsat de la Dumne­zeu, cucoană, trebuie să mănînci şi carne. Păcat e să furi, nu să tai miei de Paşte. Aşa e tradiţia”, îi răspunde nenea Marian.

E deja ora 09.00, iar în piaţa de animale din Tătăraşi oamenii s-au instalat şi şi-au aşezat pe mese animalele pe care vor să le vîndă. Iepuri, papagali, pisici, hamsteri, găini, cîini, toa­te sînt pregătite să îşi găsească un nou stăpîn. Marian vorbeşte acum cu un cuplu de bătrîni care a venit tocmai din Copou. Nu se pot hotărî dacă să cumpere unul mai mic şi întreg sau jumătate dintr-unul mare. După ce s-au gîndit cîteva minute, ho­tărăsc să cumpere unul gata tăiat de la magazin. „Să vă trăiască!”, spun şi pleacă amîndoi spre magazin.