Clonele din filme bîntuie printre măști

În stînga și-n dreapta, încă de la intrare, blitz-ul aparatului de fo­to­grafiat luminează fețele studenților deghizați. Cu chipurile mîzgălite cu un creion negru sau cu farduri colo­rate și obligatoriu înarmați cu un a­pa­rat care să imortalizeze opera de ar­tă de pe fețele lor, personajele de film se pozează fără oprire. În sea­ra balului mascat organizat de Aso­cia­ția Studenților Francofoni din Iași (ASFI), Sala Pașilor Pierduți a Uni­ver­sității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași este pe jumătate plină.

Pe scena pusă în capătul holului, prezentatorii Stan și Bran, unul mult prea mic decît personajul re­al, iar altul mult mai slab și fără mus­tață, anunță începerea probei „Zia­rul dansator”, unde participanții sînt cupluri alcătuite din fete sau mixte, care trebuie să danseze pe un afiș. Dacă „cît cîntă muzica ieșiți de pe zi­ar sînteți eliminați”, explică Stan celor patru perechi de pe scenă. „Da­că depășiți linia, pam-pam-pam”, continuă acesta amenințările gesti­cu­lînd. Nu este altceva decît o pro­bă de echilibru la care, după ce se ter­mi­nă melodia, o pereche este eli­mi­­nată și afișul este împăturit pentru ca totul să devină mai dificil. Fred Flintstone și prințesa lui păreau să fie cei mai ingenioși, dar au depășit linia. „Știi ce se întîmplă acum?”, îl întreabă același Stan pe personajul din Epoca de piatră, iar acesta își spune singur răstit. „Afuera!” (n.r. Afară!). Cîștigătorii probei au fost luați la întrebări și chiar dacă pre­zentatorii le-au sugerat cum să facă să ajungă învingători, fata răs­pun­de hotărîtă că nu au fost ajutați. Stan zîmbește forțat și i se adre­sea­ză răstit „Cum nu?”, făcînd-o pe aceasta să recunoască.

O oaie pe post de maimuță

Deși toată lumea se îngră­mă­dea către scenă, iar unii au urcat chiar și pe scări pentru o priveliște de an­sam­­blu, aglomerația cea mai mare este la intrare, unde se află ma­sa cu măști fă­cute manual de membrii aso­cia­ției.
Marea de oameni se despică lă­sînd un culoar în mijlocul Sălii Pa­șilor Pier­duți pentru a face loc bă­ie­ților îm­brăcați în costume de la Se­roussi, ca­re coboară încre­ză­tori scă­rile și pă­șesc pe culoarul mărginit de stu­denți.
O oaie profită de ocazie pentru a-și crește numărul de admiratori și dansează în mijlocul ringului cu ci­ne apucă, pe melodia „Time of my life” din filmul „Dirty Dan­cing”. Du­pă ce piesa se termină pornește la o plimbare ștren­gă­rească prin sală și pupă pe cine a­pu­că și pe unde apu­că, face poze cînd i se cere și accep­tă orice fel de tachinare, fie că este tra­să de nas sau îi sînt băgate dege­te­le în ochi. No­roc că masca îi aco­pe­ră ochii ade­vă­rați.