Adăpostul de peste noapte al rockerilor

Barurile care au reușit să se mențină deschise după controalele ISU se bucură de clienți noi, care au migrat din lo­cu­rile pe care s-a pus de curînd lacătul. Unul dintre aceste lo­curi este barul Backspace, care, de cînd s-au închis ,,La Bază” și ,,Gate” a început să aibă un grup fidel, unul cam pestriț, de per­soane care îl frecventează cu regularitate seară de seară. Poți ve­dea rockeri, metaliști, pe alocuri chiar și hipsteri rătăciți prin­tr-un grup de prieteni.

Din exterior, locul pare nedetectabil unui ochi neavizat. La sub­solul unei clădiri trecute prin testul timpului, cu geamuri ză­brelite și o mică firmă pe care scrie Backspace, identifica­rea ușii care pare camuflată în zidurile gri de beton devine o pro­vo­care. De cum intri, primul lucru pe care îl poți simți este mu­zica venită direct din inima înghețată a Norvegiei, un mix în­tre viking și black metal, combinat pe alocuri cu cîte o trupă ce­va mai mainstream.

Locul este mult mai încăpător decît ai fi cre­zut inițial, dovadă fiind numeroasele mese și scaunele de re­zer­vă amplasate într-un colț. Pereții sînt vopsiți în alb, iar pe a­lo­curi se mai zăresc cîteva postere micuțe. Un băiat cu părul lung blond se tot plimbă de colo pînă colo, parcă imagi­nîndu-și că este un toboșar. Cel mai aglomerat lucru din toată în­că­perea este tavanul, care abia mai are loc să sprijine grinzile de susținere și gurile de aerisire.

Barmanul, cu toate că i se citește oboseala pe ochi, pare să emane numai bună dispoziție. Mai aruncă cîte un zîmbet fu­gar către cineva și își reia activitatea mai ceva ca o furnică. De mul­te ori el este cel care pune muzica, dar, în principiu, oricine este liber să facă asta. ,,Of, am uitat numele la piesă. Dar lasă că pun asta”, vine o voce puțin emoționată de undeva de la laptop.

Plăcuța cu ,,Keep calm and keep drinking”, pusă pe unul din­tre stîlpii barului pare să fie crezul tuturor aflați aici, majoritatea stînd conștiincioși cu o bere în față. Mulțimea e for­ma­tă din cei care sînt implicați în discuții aprinse. În trecere doi a­dolescenți își mărturisesc convingerile religioase. ,,Nu îmi pa­să ce religie ai, atîta timp cît nu mi-o bagi pe gît”, spune unul din­tre ei.

Cîțiva stau și joacă cărți, iar doi tipi cu trăsături atletice se duelează de zor la skandenberg. Unul este în continuu ne­mul­țumit că tot cîștigă. ,,Știu că m-ai lăsat anume să cîștig. Lasă, ne mutăm la altă masă!” Numai după ce au făcut rost de un arbitru și nemulțumitul a pierdut, exclamă fericit: ,,În sfîrșit, ști­am eu că te-ai lăsat înfrînt!”