Dinozaurii se plimbă cu barca

„Fac un dinozaur, dar nu mai spune la nimeni”, şopteşte o fetiță cu mîinile murdare de lut alb, dar este imposibil să-i păstrezi secretul, căci vocea ei subțire stîrnește un ecou. Asculţi atent şi afli că există o legendă a dulciurilor potrivit căreia, acadelele au urechi și că aceste bomboane pe băț îți pot auzi gîndurile. La atelierul de pictură și handmade „Eki’s Place”, copiii modelează figurine din lut, iar neîndemînarea în­ce­pătorilor creează tot felul de teorii care se strecoară în mintea ta şi mai că începi şi tu să crezi că Degețica stătea, în poveste, la un foc de tabără. Cortul imens cu poze, prinse pe-o ață, și cu bucăți de lut, devine un laborator în care se creează dinozauri cu șase picioare și elefanți cu flori la ureche.

O fetiță cu mască de pisică, pictată, aruncă unicornul de pluș cînd ajunge în dreptul cortului și spune că a venit să gă-tească și ea. „Eu sînt Anastasia, o să fiu bucătăreasă cînd voi fi mare și îți voi face de mîncare ce vrei tu”. O asculți și ai vrea să o mai întîlnești peste cîțiva ani să vezi dacă o să se ţină de cuvînt. Se așază pe scaun și începe să rotească lutul care va lua forma unui elefant. Din celălalt capăt al mesei se revoltă un băiat cu bucle care nu înțelege de ce toată lumea modelează animale. Prietenul lui cu plete maronii se uită nedumerit și-i spune că va construi o bărcuță ca să plimbe dinozaurul cu ea. Cum va încăpea acolo nu știe încă, dar se bazează pe imaginația lui. Un alt dinozaur este modelat de o fetiță, care îți povestește întregul proces. Știi că va avea o coadă stufoasă și lungă, pentru că așa a văzut ea în cărți. Spatele va fi ascuțit, la fel și capul, și va avea înotătoare. Totuși, băiatul care face și el același animal nu înțelege unde a văzut ea „dinozaur cu șase picioare”.

Cu o voce care sună a clopoțel de pauză, Anastasia te anunță că a terminat de modelat, așteptîndu-și laudele. „O, dar ce urît e elefantul tău”, se aude dintr-un colț creatoarea fosi-lei cu șase picioare. Un puști îi vine în apărare zicînd că dinozaurul ei seamănă mai degrabă cu o balenă. Însă asta nu o ajută pe Anastasia, așa că „elefantul cel drăguț” devine din nou o bilă din lut, spre dezamăgirea apărătorului, şi pare să ia forma unei flori mai deformate, un fel de „artă abstractă”, îţi ex­plică fetiţa. Băiatul cu bucle se uită și el confuz la floare și spune că nu vrea să-și lase „opera” să se rătăcească pe undeva și să nu-și mai amintească nimeni de ea. Așa că o să-și ia dinozaurul acasă, unde îl va vopsi în roșu.

Oricine doreşte să intre în cortul denumit „Ţara minunilor” şi să vadă opere de artă din lut, trebuie să arunce un bănuț în paharele colorate din plastic. Nu contează dacă nu nimerești, dar așa vei considera că plătești cumva granița de trecere într-un paradis din care ai fost alungat, modelînd tot ce îți imaginezi.

Antonela TĂNĂSELEA