Călătorii pe Atlantic

Este ora 18.00 în Suedia cînd se au­de primul țîrîit al telefonului. La ce­lălalt capăt al firului se aude o vo­ce puternică, care-mi spune un „God kväll!” (n.r. Bună seara!) repezit, pe-un ton grav. Zăpăcit de un răspuns en­glezesc, face o pauză scurtă, dar se dezmeticește repede și devine prie­tenos, înțelegînd imediat că a­pe­lul trebuie să vină cu siguranță de la vreun curios de peste hotare. „A­stăzi am fost sunat de o femeie din Sri Lanka și de un bărbat din Australia. E de-a dreptul interesant să poți vorbi cu oameni de prin toate col­țurile lumii, fără să știi cine sînt de fapt”, chicotește Hugo vesel, a­du­nîn­du-și parcă toate forțele într-o ră­su­flare.

Hugo Hogland este originar din Suedia și locuiește în Gottenburg, u­nul dintre cele mai mari orașe su­e­de­ze, situat în partea vestică a regiunii. Spune că s-a îndrăgostit de această zo­nă cînd era mic și venea să pes­cu­iască în ocean. Ai săi aveau o casă pe plajă și mergeau acolo de cel puțin do­uă ori pe an, așa că i-au sădit de mic dragostea pentru natură și tot ce­ea ce înseamnă ea. În timp, pescuitul a devenit pentru el o tradiție pe care încearcă să o transmită și ce­lor trei copii ai săi de 5, 9 și 11 ani. „A­cum deținem noi casa, și chiar mîi­ne o să mergem acolo”. Cînd are timp liber și nu și-l petrece în bar­că, cu undința în mînă, bărbatul stă tot a­fară, unde plantează copaci sau are grijă de grădină. Tehnologia nu-l spe­rie, ba chiar îl pasionează, dar pre­fe­ră să se țină departe de mașinăriile zgo­motoase, cum ar fi motocicle­te­le, măcar atunci cînd e posibil.

I-ar fi plăcut să locuiască acolo, în că­suța de pe malul Atlanticului, dar me­seria sa l-a determinat să își gă­seas­că un loc mai aproape de oraș. Hu­go este șeful unei clinici din Gott­enburg, așa că este dependent de oraș. Trebuie să fie pe aproape în caz că ceva se întîmplă și trebuie să a­jun­gă repede la clinică. Cînd nu este la spital, fapt ce se întîmplă destul de rar, e acasă, jucîndu-se cu copii sau ie­șind în oraș cu soția, cu care a îm­păr­tășit 14 ani din viață. Ea este me­dic psiholog pe probleme de nu­tri­ție, la un alt spital din regiune, deci are același ritm de viață ca a lui. Hu­go crede că tocmai faptul că s-au în­țeles perfect unul pe altul i-a ținut îm­preună atît de mulți ani.

Ar vrea să aibă mai mult timp li­ber și să colinde lumea, dar nu cu ma­șina, ci cu barca, deoarece „face mai multă liniște” și poate să o tole­reze. România se află deja pe lista de călătorie, pentru că „e mai cald de­cît în Suedia și Marea Neagră e a­proa­pe”. Vrea neapărat să vadă dacă apa mării te poartă pe brațe atît de ritmic ca cea a oceanului și dacă senzația de a sta pe-o întindere mărginită i-ar face inima să vibreze mai tare. Săp­tă­mîna asta au recrutat un medic ro­mân, care urmează să-și înceapă ac­tivitatea din august și speră c-o să-l inițieze el în tainele țării gazdă. I-ar întoarce favorul cu un weekend la pe­riferia Gottenburgului, unde că­su­ța mică din lemn așteaptă cu­viin­cioa­să, ca o doamnă bătrînă, să i se trea­că pragul.