2012, muză pentru scriitori

Pentru membrii clubului Unesco Quasar, timpul nu se măsoară decît în sferturi de minut. Sala din Pod Pogor–Fiul, aproape goală, își așteaptă pasionații de literatură science fiction. Dupăun sfert de oră de numărat scaunele din sală, au apărut deodată toți membrii.

„Vrei să ne uităm la finalul acestui film?” se aude de lîngă plasmă. „2012? Aaaa…merge!”, aprobă o altă voce. Ideea ecranizării i-a încîntat pe cei prezenți, tema post-apocaliptică numărîndu-se printre preferatele lor, „iar acest 2012, care nu a fost remarcat la Oscar, mi-a plăcut totuși foarte mult și ne interesau cîteva secvențe din el, mai ales pentru ideile colosale”, completează George Ceaușu, unul dintre membrii fondatori ai clubului literar.

Numeroasele secvențe din film se împletesc cu alte constatări spontane: „Cum a apărut tocmai avionul Air Force 1?” sau „Remarcăm cu tristețe că România nu a fost pomenită. Este o conspirație împotriva României. Pe noi ne-a ocolit… Apocalipsa”, spune amuzat, unul dintre cei prezenți în sală. Concluzia este că regizorul a fost intransigent cu pesonajele lipsite de moralitate.

După ecranizarea apropiatei Apocalipse, este atent dezbătut programul zilelor „Quasar”, cu tematica „Soluții ipotetice ale globalizării”, incluse în cea de a noua ediție a Festudisului. Între timp, Lucian Merișca, primul român recomandat pentru Premiul Hugo, încearcă să afle de la colegii lui dacă moartea și sfîrșitul lumii au vreun sens.

Sistemul spiritual al tinereții

Mircea Boboc, student al Facultății de Litere, își prezintă prima parte din roman, pentru a o citi pe cea de-a doua. În cartea lui, Belphegor, demonul biblic mereu cu gura deschisă, este înfățișat sub forma unei peșteri, iar limba este un șarpe ce se lovește de pereți. După multe lupte, este „convocat întregul efectiv al umanității, aproximativ un miliard de suflete războinice călite în acea abilitate spirituală numită metafizică”.

Mircea accentuează fiecare sfîrșit de propoziție, iar după expresii ca „nimicnicia demonității”, „hăul odios”, „lovituri imateriale” sau „confluența interdimensională”, îi cuprinde pe toți cei prezenți într-o privire.

Dezvoltînd în paginile sale un întreg sistem spiritual, se simte nevoit să-și argumenteze fiecare mișcare de forțe. „De obicei nu citim romane, ci proze scurte, dar fiind vorba de a doua parte…”, șoptește o voce pentru a încerca să mă scoată de sub avalanșa cuvintelor ce m-a acoperit. Tînărul primește sfaturi, i se sugerează cărți pentru a-și face romanul mai vizual, mai imagistic, pentru a fi mai ușor de parcurs de cititor. Astfel, înțeleg într-un final că SF-ul „nu ține doar de rachete și roboți”.

Lucian Merișca și-a ispitit zadarnic, în tot acest timp, prietenii de cenaclu pentru a afla răspunsurile întrebărilor lui. Propria concluzie s-a materializat într-un avertisment: să fim atenți cu viața omenirii și să nu ne irosim energiile în van.

Andreea JUGARU