Pachetele din China au înlocuit vederile de la mare

Cu părul argintiu și atent aranjat, Simona spune că este dezamăgită de condițiile în care trebuie să lucreze și că înainte să fie introdus sistemul electronic era mai bine. Lucrează la Poșta Română de 20 de ani, are doi copii și este căsătorită de tot atîta timp. „Imediat după nuntă mi-am dat seama că am nevoie de un loc de muncă, iar socrul meu cunoștea pe cineva la Poștă. Am zis că este la stat, e mai stabil și bine plătit”, spune femeia în timp ce se așază mai bine pe scaun.

Are 50 de ani, însă după tenul lipsit de riduri, vestimentația elegantă și zîmbetul continuu înclini să spui că nu are mai mult de 40. Simona Crețu lucrează la Oficiul Poștal nr. 6 din Iași, aflat puțin mai la vale de Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași. Zîmbește încontinuu și spune că sînt oameni care vin la poștă doar pentru că ea și colegele ei sîntmereu drăguțe cu ei. „Vin persoane tocmai din cartierul Tătărași și îi mai întreb de ce bat atîta drum pînă aici. Ei spun că noi le zîmbim și facem glume cu ei, iar în alte părți funcționarii îi repezesc”, explică Simona cu ochii spre bărbatul care ia plicurile de pe masa din fața ei.

Povestește că înainte,cînd scria la mînă facturile și tot ce era nevoie, îi era mai ușor, însă acum de cînd au calculatoare este un chin pentru că sistemul se blochează și uneori chiar cedează. „Sînt unii oameni care înțeleg, dar alții… Nu-i condamn, nimănui nu-i place să aștepte degeaba la rînd pentru că sistemul este prost”, zice Simona uitîndu-se spre calculator. Spune că tinerii din ziua de azi își comandă din China tot felul de pachețele și că mereu cînd trebuie să le aranjeze o mănîncămîinile și face iritații.

Femeia explică faptul că în Poșta Română este o lipsă mare de personal și că pachetele sau plicurile tot ea și colegele ei trebuie să le aranjeze pentru că nu există oameni angajați pentru așa ceva. „De curățenie nu mai spun. Vin niște femei de serviciu o dată pe lună să dea cu mătura, dar asta fac și eu zilnic. Ele vin și fac treaba așa…”, zice femeia. Uneori Simona nu are timp să termine toată treaba pe care o are de făcut la muncă așa că mai ia acasă hîrtii ce trebuie semnate. „Cînd mă văd copiii că vin cu geanta plină de foi deja știu că mama are treabă și nu mă lasă în pace”, spune ea cu privirea coborîtă în pămînt.

Deși Oficiul Poștal nr. 6 este mic și ascuns într-un colț de stradă oamenii merg acolo pentru că Simona și celelalte colege ale sale zîmbesc mereu, nu se supără și acordă atenția necesară fiecărei persoane în parte.