Vălul din spatele gratiilor

Născută la Teheran, Shahrnush Par­sipur este autoarea bestsellerului „Femei fără bărbați”, carte care i-a fost interzisă de cenzura iraniană. De această dată, în ale sale „Memorii din închisoare”, scriitoarea reușește, printr-o manieră subiectivă, să te transforme într-un martor tăcut la evenimentele strînse între pagini, rupte din perioada vieții pe care decide s-o îm­păr­tă­șească.

Cu o diplomă în sociologie, fiind pro­du­cător la un trust cunoscut de televiziune din capitala Iranului, Shahrnush te introduce, în primă instanță, vieții sale obiș­nu­ite, cotidianului de care se izbește la fiecare pas în Teheran și zbuciumului care se-aba­te asupra normalității pe care-o cunoaște. Una dintre mențiunile care par să te ui­meas­că, în finalul poveștii, este făcută de scriitoare tot în primele pagini – „Un lucru pe care vreau să-l mai spun este că în pe­ri­oa­da detenției nu mi-am notat niciodată nimic. De fapt, niciodată în viața mea nu am luat notițe”.

Cursul întîmplărilor curge firesc în memoriile autoarei. Demisia sa, în semn de pro­test față de execuțiile SAVAK-ului (po­liției politice iraniere), mutarea sa în Franța și, în cele din urmă, arestările sale- toate ridică gradul de autenticitate al romanului. Scriitura sa subiectivă, descrierea stărilor prin care trece la vederea tuturor celor în­tîmplate în spatele gratiilor iraniene, unde „în cele 12 celule trăiau 298 de deținute”, care purtau chador-uri și care, rareori, se bucurau de cele mai mărunte lucruri care reușeau s-ajungă la ele din lumea de afară.

„Viața îmi fusese paralizată. Eram de patru ani în închisoare, de patru ani îmi lăsasem fiul singur” – rezumă scriitoarea, fără a uita să menționeze și lipsa vreunei a­cu­zații oficiale care ar fi trebuit să i se aducă, drept explicație a hărțuirii pe care-a fost nevoită s-o îndure. Martoră a tehnicilor de intimidare și cunoscătoare a me­to­de­lor de anihilare a opozanților regimului fun­damentalist din Iran, Shahrnush Parsipur se transformă, prin această carte, în întruchiparea curajului tuturor femeilor din Teheran care-au dorit vreodată să lup­te, apărînd integritatea umană și a țării în care s-a născut.