Moarte şi iubire la Beirut

Într-o ierarhie a prezentării iubirilor Asmei, Beirutul ocupă locul întîi din pa­gi­nile cărţii sale. Tînără absolventă de liceu, scriitoarea născută în Tunisia decide să-şi pă­răsească familia şi să urmeze drumul u­nui tînăr de care s-a îndrăgostit, în Liban. Ţară a strămoşilor ei, de care pare să fi ră­mas dintotdeauna legat tatăl său, Libanul o fascinează pe Asma, care-ţi explică ceea ce simte, fără vreun raţionament colateral; „Un pămînt a cărui importanţă pentru mine se măsoară după prezenţa lui intimă şi vie în inima mea, precum şi după influenţa lui asupra construirii per­so­na­li­tă­ţii mele”.

Tînăra decide să-şi urmeze studiile şi să cunoască jurnalismul în universităţile libaneze, descoperind, odată cu diferenţele dintre sistemele educaţionale promovate în Beirut, şi diferenţele dintre religiile oamenilor pe care-i întîlneşte. Deşi în­cear­că să respecte religia tînărului pe care l-a urmat – să poarte văl şi să participe doar la anumite întîlniri, Asma nu reuşeşte să-şi gă­sească locul într-o singură tabără. Pri­e­te­nele pe care şi le face şi culturile noi cu care intră în contact o fac pe Asma să se dis­tan­ţeze de iubitul său libanez şi să încerce să ţină pasul cu evenimentele din ţara cu­nos­cută ca fiind periculoasă, în care se află.

Printre poveştile de viaţă ale coloca­ta­re­lor, printre atacurile teroriste şi conflic­tele dintre imigranţii sirieni şi refugiaţii pa­lestinieni, Asma descoperă străzile pline de istorie ale Beirutului, mica plăcere as­cun­să în obiceiurile şi mîncărurile sau bă­u­tu­rile tradiţionale şi narează, fără a masca vreun aspect, cursul vieţii libertine as­cun­să, uneori, în spatele unei tradiţii păstrate doar de faţadă. Bucuriile cotidiene ale Asmei sînt dublate de cele aduse de noua sa iubire, apărută pe străzile Beirutului din inima îndepărtată de Franţa. Purtînd nu­mele de Maxime, acesta reuşeşte să devină părtaş la fericirile sale. Participînd îm­pre­ună la proteste, evitînd atacurile teroriste, fotografiind zonele periculoase şi găsindu-şi liniştea, uneori, la graniţa cu Israelul, tinerii par să transforme Beirutul, din capitala Libanului, în capitala iubirii lor. Asma îşi leagă rădăcinile de ambele sale iubiri „aşa cum se leagă viţa sălbatică şi iedera, cu toate fibrele trupului şi sufletului”, Maxime şi Beirutul devenindu-i, astfel, coordonate elementare în drumul către supravieţuire.