Turcia, ultima pe harta protestelor

Săptămîna trecută lumea a fost ia­­răși martora unei serii de evenimen­te sîngeroase. De data aceasta în Tu­r­cia, unde în urma unor incidente, poliția a fost nevoită să folosească gaze lacrimogene și tunuri cu apă pentru a-i dispersa pe manifestanți. Totul a început luni seara, cînd mai multe persoane s-au strîns în parcul Gezi din piața Taksim pentru a pro­testa împotriva Guvernului, după ce acesta a smuls mai mulți copaci din parc pentru a face loc unui șantier pes­te care se va construi, printre al­te­le, și un mall. De asemenea, cu o săp­tămînă înainte de asta, „Parlamen­tul din Turcia a aprobat legislația ce pre­supune restricționarea vînzării și con­sumului de băuturi alcoolice între 22.00 și 6.00.” (bbc.com, sîmbătă, 1 iunie).

Demersurile celor nemulțumiți au con­tinuat fără incidente pînă vi­neri, cînd poliția a folosit măsuri ex­treme pentru a opri manifestațiile, rănind zeci de persoa­ne și provocînd răbufniri și în alte o­ra­șe precum An­kara, Bodrum sau Izmir. „Princi­pa­la arteră cu magazine de lîngă Taksim era plină cu bu­căți de geam spart și pietre. Copiii care ieșeau de la școa­lă fugeau din cauza norilor de gaz, în timp ce tu­ri­știi surprinși în mij­locul pro­tes­te­lor erau nevoiți să se întoarcă la ho­te­luri” (news.ro, sîm­bătă, 1 iunie). Așa­dar, dintr-o manifestare pașnică, a­ceas­ta a ajuns îm­potriva pre­mierului Recep Tayyip Erdogan.

Tinerii s-au organizat cu ajuto­rul Facebook-ului și Twitter-ului, aflînd cu ajutorul smartphone-uri­lor străzile pe care nu se afla poliția. „«Nu mai este vorba doar despre co­paci, ci despre toată presiunea sub care ne ține acest Guvern. Ne-am să­turat, și nu ne place direcția în care se îndreaptă țara noastră» declara un student care a venit să-și susțină co­legii după ce a citit pe Twitter că po­liția folosește gaze lacrimogene.” (reuters.com, vineri, 31 mai).

Sîmbătă Erdogan a făcut a­pel la populație să înceteze cu mani­fes­ta­țiile, iar cu cîteva ore mai tîrziu a ce­dat doar în fața protestatarilor din Piața Paksim. Ar fi de menționat că acesta din urmă este de departe cel mai popular politician turc, care a reușit în cei zece ani de cînd este la putere să „întoarcă economia Tur­ciei dintr-una înclinată către criză în una cu cea mai rapidă creștere din Eu­ropa. De cînd partidul său a ajuns la putere, în termeni nominali, venitu­rile s-au trip­lat” (reuters.com, vineri, 31 mai).

Nu se știe în totalitate situația, însă ea seamănă cu cea a altei țări euro­pe­ne, care la fel, în urma unor măsuri mai drastice, s-a bucurat de o creș­te­re eco­nomică, pentru ca mai apoi să se for­meze proteste. Desigur, acestea nu au fost de aceeași violență și am­ploare, fiind mai degrabă direct pro­por­țio­nale cu stagnarea în care se află România.

Iulian BÎRZOI