Unde se-ndreaptă cuvintele?

„Cuvintele, încotro? Lingvis­ti­că pentru toate televiziunile”, car­te semnată de către profesorul și lingvistul Stelian Dumistrăcel, a fost lansată joi seară, 1 martie, de la ora 17.00, la Librăria „Orest Ta­fra­li”, aflată la parterul Corpu­lui A al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC). Eveni­men­tul, la ca­re au participat dr. Ga­brie­la Haja, cer­cetător principal gra­dul I, șef al Departamentului de le­xicologie al Institutului „A. Phi­lip­pide”, Iași, prof. univ. dr. Bog­dan Crețu, di­rectorul Institu­tu­lui „A. Philip­pi­de” din Iași, conf. univ. dr. Ioan Mi­lică, șef al Catedrei de limba ro­mâ­nă și lingvistică gene­ra­lă de la Fa­cul­tatea de Lite­re de la UAIC și Toni Hrițac, redactor-șef al Ziarului de Iași, s-a transformat într-o adevărată dezbatere despre drumul pe care îl va parcurge limba română și dacă limba vorbită a­cum în societate va ajunge sau nu să înlocuiască limba literară.
Spre deosebire de antevorbi­to­rii săi, mult mai tranșanți în pri­vința folosirii improprii a limbii române, profesorul Stelian Du­mis­trăcel crede că „vom ajunge să spu­nem «a fost odată ca și niciodată» pentru că se spune acum «ca și mi­nistru», fără a se ține seama de ceea ce este important”. Totuși, cadrul didactic de la jurnalism crede că „nu este vorba că trebuie să-i luăm ușor pe teoreticieni, însă ultima da­tă la curs am prezentat trei nor­me, care mă conduc și care ex­pli­că, poate, cartea mea: limba repre­zin­tă un cerc din care este foarte greu de ieșit și din care foarte puțini în­cearcă să iasă, cel de-al doilea este «faptul de a vorbi te scutește de a gîn­di» și cam așa este. Eu acum trăncănesc și nu mai am nici o preocupare. Cel de-al treilea, «eu nu pot vorbi despre ceea ce nu știu», deci limitele limbii mele sînt limitele lumii mele, și poate fi c­i­tat și invers”.

Astfel, autorul cărții „Cuvin­te­le, încotro? Lingvistică pentru toa­­te televiziunile” compară limba cu un rîu înghețat, gheața fiind nor­ma acceptată de lingviști, iar sub aceas­­tă normă „apa”, adică limba vorbită în societate, curge în ritmul ei. Astfel, la anumite interva­le de timp, apa poate ieși din matcă și sfărîma norma, dînd apoi naș­te­re unor noi reguli și tot așa.

Cartea cunoscutului lingvist, specialist în limbaj public și publicistic, profesor al Departa­men­tu­­lui de Românistică, Jurnalism şi ştiin­­ţe ale comunicării şi Litera­tu­ră comparată de la UAIC, repre­zin­tă o colecție a textelor publicate în pa­­gina de Opinii a Ziarului de Iași. De asemenea, autorul preci­zea­ză că acest volum este și su­por­tul său de curs pentru orele de la jurnalism, articolele reușind să sur­prindă gre­­șeli ale discursului public, ero­ri cărora le oferă și posi­bile ex­pli­cații ale originii lor.

Sursa foto