Fir întins? Unde?

Șoc-șoc-groază! Niciun comentariu la Fir întins? Unde? 1

La balta lu’ nea Mihai peștii au făcut un pact. „De 1 mai ne distrăm și ne uităm la proștii cu bețele de pe mal”. Pescarii însă, printre care mă număram și eu, n-au știut, și optimiști ca de obicei, au lansat tunurile pe iazul de mărimea unui stadion … jumate. Și au așteptat.

„Stai liniștit că nu pleci fără pește prins de aici”, îmi zîmbește chiar nea Mihai, care și-a întins și el undițele la cîțiva metri de mine. Vorba aceea, pește era în baltă pentru că îi vedeam, ostentativ, făcînd tumbe leneșe sub primele raze de soare; și pe principiul ce-i al meu e pus deoparte, nici nu intenționam să plec fără un ciortan de vreun kilogram, un kilogram jumate.

Iar norocul ne-a surîs tuturor. Am început să prindem pești unul după altul, de am fost nevoit să scot o undiță din apă pentru că nu mai făceam față la schimbatul momelii. Era doar o mică problemă: cărășeii erau de dimensiunea unui ou de găină, cel mai răsărit ajungînd de la vîrfurile degetelor pînă în podul palmei. La o mînă mică. Cu un glas bîlbîit, îl aud pe nea Mihai explicînd unui pescar deja nervos: „am caras de 500 de grame în apa asta, nu știu de ce vine doar puietul. Săptămîna trecută s-a prins crap de la două kilograme în sus și azi două femei au prins la coada lacului crapi de o kilă cu mîna”. Se scarpină după cap și bolborosește ceva ce nu am apucat să aud, din cauza vîntului puternic care tocmai se stîrnise.

„Vine vîntul, pune gura ăla mare imediat”, continuă proprietarul să încurajeze cîțiva tineri instalați aproape de coada lacului. A avut dreptate, ceva s-a schimbat. Nici peștele ăla mic nu mai trăgea. Iritați, grupul de pescari din stînga mea au lăsat bețele în apă „dacă vine unu’ mare se agață singur, dă-l dracului”, și au încins un grătar pe care au sfîrîit pe rînd mici, cîrnaciori și ceafă proaspăt dezghețată de porc. Văzîndu-i, privirea mi-a alunecat către cele trei pachete de biscuiți Poieni și două banane din rucsac.

Deși se făcuse ora prînzului, pescarii nu mai conteneau să apară, și nici nea Mihai să facă previziuni: „E acuma trecut de 12 și apa ajunge pe la 17 grade. Cînd se încălzește vine crapul la mal să mănînce”. Deși ochii pescarilor nou veniți creșteau, existau șanse mai mari ca horoscopul din Opinia să se împlinească decît ca el să aibă dreptate.

Bilanțul zilei? 80 de pești care puși grămadă nu fac nici un kilogram. Dezamăgit, flămînd, cu insolație și murdar, îmi strîng sculele cînd o domnișoară trece pe lîngă mine cu un crap la vreo 6-700 de grame în mînă și cu un zîmbet pînă la urechi. Și acum, nu ar fi nici etic, nici deontologic să vă zic ce îmi stătea pe limbă.

Cătălin HOPULELE

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top