Unirea, încă departe

Șah-mat Niciun comentariu la Unirea, încă departe 18
Unirea, încă departe

George Simion, liderul platformei unioniste Acțiunea 2012, mișcare ce militează pentru unirea Republicii Moldova cu România, a fost expulzat săptămîna trecută din țara sa, primind interdicție de a mai reveni pe teritoriul moldovean pentru cinci ani. Nu e o coincidență, avînd în vedere că se ocupa de organizarea marșului de sîmbătă, 16 mai, cînd peste 20.000 de moldoveni au ieșit în stradă în numele unirii. Ce nu a luat în calcul Serviciul moldovean de Informații și Securitate este că, pe termen lung, nedreptatea comisă față de George Simion nu face decît să-i servească scopurilor, pentru că astfel de acțiuni mai mult stîrnesc populația, făcîndu-i pe oameni mai conștienți de sistemul putred care-i conduce.

Așa cum dezastrul politic care a urmat după alegerile parlamentare din noiembrie 2014 – cînd politicienii moldoveni de dreapta au avut șansa de a forma o alianță pro-europeană cît de cît solidă, dar i-au dat cu piciorul – a determinat și mai multă lume să privească spre mișcarea unionistă ca o cale de salvare a țării, la fel se va întîmpla și acum. Simion poate coordona activitățile platformei pe care o conduce și de partea asta a Prutului, iar expulzarea sa nu va face decît să atragă și mai mulți oameni către cauza lui. Martirii prind, mereu au prins.

Însă în ceea ce privește unirea propriu-zisă, nici societatea românească, nici cea moldovenească nu sînt pregătite pentru un astfel de eveniment și nici nu vor fi pentru multă vreme de-acum înainte. Și sînt de acord cu cei care spun că e nevoie și de alte manifestații decît marșurile în stradă. Acestea sînt bune pentru vizibilitate și poate-poate îi mai conving pe românii din dreapta Prutului care spun că „nici măcar ei, moldovenii, nu-și doresc unirea” că nu-i chiar așa, dar concret nu rezolvă mare lucru. Ca în cele mai multe probleme majore ale unei țări, și aici cauza, sau una dintre cauzele principale, este una care nu se rezolvă într-un an, doi: educația.

Pînă cînd Republica Moldova nu va avea un sistem de educație solid, modern, curat, care să modeleze cetățeni ce știu să se informeze, mai puțin susceptibili la propagandă și care știu să facă alegeri inteligente pentru țara lor, taxîndu-i pe politicieni cînd se simt înșelați de aceștia și implicîndu-se în viitorul țării, unirea nu va fi decît un ideal și atît, luminița de la capătul tunelului ce nu se mai termină.

Este valabil și pentru România, desigur, pentru că aici lucrurile stau vag mai bine, dar tot prost. Am demonstrat în nenumărate rînduri că nu sîntem în stare să ne purtăm de grijă, nu cred că sîntem încă pregătiți să luăm și Republica Moldova sub aripă.

Autor:

Ioan STOLERU

Secretar general de redacție la Opinia studențească, editor AltIași, colaborator la Suplimentul de Cultură.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top