Secret să fie, da’ să-l știm și noi!

Sub auspiciile noii Legi a Educației Na­ționale, acum un an, universitățile ie­șene decideau să-și aleagă reprezentanții prin vot universal, direct și secret. La vremea aceea, se preconiza că această nouă ma­nieră de numire va duce la răsturnări de situație în fruntea instituțiilor de învățămînt superior și că va democratiza cu mult sistemul de votare. Doar ceva vîrtecușuri s-au stîrnit, pe care le putem număra pe degete – cîteva nume sonore au fost scoase din lupta pentru un post de conducere –, chiar de membrii propriilor facultăți, care i-au faultat și la alegerile pentru Senat și pentru Consiliu și pentru postul de Decan. Pînă aici, nimic nou față de sistemul anterior, cînd la fel se petreceau lucrurile – cei ce nu in­trau în grațiile grupului majoritar format în sînul facultăților (sau au decăzut din gra­ți­ile acestora), nu aveau practic nici o șansă la o poziție în conducerea instituției de în­vă­țămînt de care aparțineau.

Acum doar s-a creat mai multă vîlvă și s-au întortocheat mecanismele. Întrucît e­xis­tă mari șanse ca acei candidați – pentru Se­nat, de exemplu – să nu fie cunoscuți de toa­tă populația cu drept de vot, era cumva de așteptat ca „liderii de opinie” să fi căutat stra­tegii noi să manipuleze rezultatul a­le­ge­rilor în favoarea lor. Vorba poveștii, nu ar fi da­că nu s-ar povesti că aceștia au profitat de ma­sa de manevră ca și pînă acum: contracandidații au avut fiecare propriile liste al­be, care ofereau îndrumări acoliților lor pen­tru a le condiționa anumite posturi mai mă­runte, ulterior. Și, pentru a-și decupa din u­niversul academic echipa de oameni de în­credere pe care se pot baza mai departe în e­ventualitatea unui succes. Lucru firesc, în si­ne, nu? Dacă nu punem la socoteală ce se va întîmpla cu perdanții.

Se anticipa că alegerile vor fi mai cu­ra­te și mai corecte, grație acestui nou sistem – că și „cei mici” în grad didactic vor avea șan­sa de a se face auziți. N-au fost să fie, zic gurile rele. Dacă la celelalte instituții alegerile s-au derulat „cum era de așteptat”, la Politehnică demersul nu a fost așa liniar, instituția trecînd prin tăvălugul realegerilor pentru funcția de Rector, pentru Senatul universitar și pentru Consiliile facultăților, pe motiv că nu s-au respectat prevederile Legii Educației. Unsprezece file are bule­ti­­nul de vot de la Universitatea Tehnică din Iași pentru Senat și Consilii. Greu de cre­zut că se va vota în orb. Și, oricît de se­cret ar fi el, votul, în teorie, în practică, a­sen­­timentele – chiar și cele tacite – față de o par­te sau alta, sînt prea-bine cunoscute. Mar­­ja de eroare a celor care și-au calculat vo­tu­rile nu­mărînd adeziuni – ideologice, să le spunem – este la fel de mică. Lunea a­ceas­ta vom vedea însă dacă nu cumva ne-am în­șelat și ne vom trezi cu surprize în Senat.

Însă, pînă la urmă, să nu uităm că su­fragiile spun adevărul. Indică o stare de fapt: că sistemul de educație de la noi nu stă într-o lege.

Laura PĂULEȚ