Ne-am donat spiritul civic

Editorial Niciun comentariu despre Ne-am donat spiritul civic 7
Ne-am donat spiritul civic

„Donează la caravană și primești bilet gratuit la Untold sau Neversea” – asta circula peste tot pe Facebook, la începutul verii. Cine dona sînge la caravanele mobile din marile orașe și se înscria în baza de date Și eu donez, pe reteaua.sieudonez.ro, primea un bilet la unul dintre festivaluri. Cine dona sînge la centrele de transfuzii primea însă o reducere la abonamente, dacă dovedea faptul că a donat, prin atașarea unei fotografii cu adeverința de donator. Alte mesaje circulă pe Facebook scrise de rude, prieteni sau simple cunoștințe care, disperate, cer ajutor. Spun succint povestea unui accident, a evoluției unei boli și apoi ne spun unde-ar trebui să mergem și pentru cine ar trebui să donăm – cine are nevoie de sînge. Altele sînt simple îndemne ale campaniilor de promovare, de încurajare a fenomenului.

Toate trec însă pe lîngă noi. Nu mulți am luat în serios apelurile disperate ale oamenilor, spitalelor sau ale centrelor de transfuzie, atunci cînd ne-au spus că au nevoie de noi. Poate că ne-am gîndit (preț de cîteva secunde sau mai mult) că o vom face cîndva, mînați de un spirit civic care o să clocotează în noi pînă la refuz, și-o să ajungă pînă-n conștiință. Dar nu s-a întîmplat. Am dat un share pe Facebook al mesajului, am zis „ce idee bună de promovare, sloganul ăsta sigur o să prindă!”, dar n-am făcut nimic concret.

Sau dac-am făcut, am făcut-o superficial. Nu știu cîți dintre noi am citit înainte despre donarea de sînge și despre condițiile pe care-ar trebui să le respectăm, înainte să ne prezentăm la centrele de transfuzii. Dac-am fi făcut-o, am fi știut faptul că donarea este anonimă, că nu se poate face pentru cineva anume și că prioritate au, întotdeauna, cazurile grave. Am fi știut că nu putem dona toți, că există o anumită limită de greutate și că nu putem consuma alimente sau băuturi alcoolice o anumită perioadă de timp, înaintea donării. Ne-am învățat că eroismul civic e egal cu eroismul în ochii celor din jur. E destul ca ceilalți să-ți aprecieze implicarea și dorința de-a schimba ceva în comunitate, ca să simți că ele există cu adevărat. În realitate, deși nu există zi în care să nu vedem mesaje care ne îndeamnă spre donarea de sînge, centrele de transfuzie se plîng constant de lipsa donatorilor și, atunci cînd donatorii totuși există, aceștia spun că o pătrime dintre ei nu îndeplinesc condițiile.

Cînd o să începem să transformăm share-ul în distribuirea unui ajutor real și un „interested” bifat în dreptul unui eveniment într-un „going” în lumea în care trăim, lucrurile o să-nceapă să se schimbe. Poate nu o să ne dăm seama – pe Facebook o să părem mai puțini, în timp ce în lumea reală, la cozi, în instituții, o să se întîlnim din ce în ce mai des. Nu-i tîrziu să ne cunoaștem între noi – putem să-ncepem de săptămîna asta, de dimineață, la cozile donatorilor din Centrul Regional de Transfuzii Sanguine din Iași; iar înainte de toate, să citim regulamentul.

Articole similare:

Autor:

Aryna Creangă

Redactor-șef la „Opinia studențească”, studentă în anul al III-lea la Catedra de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top