La întorsul Carului
1001 de măști 19 noiembrie 2012 Niciun comentariu la La întorsul Carului 0„Să spună acum cine mai are nevoie de invitație”, țopăie Claudiu de pe-un picior pe celălalt, cît așteptăm ca din amfiteatrul de lîngă Facultatea de Matematică să iasă un grup de copii veniți de la grădiniță. Iar mîinii de oameni, cîți eram la început, i se mai adaugă cîteva degete, reprezentate de studente care se întind zgribulite să ia și ele un pătrățel de carton, pe care stă mîzgîlit „Invitație la Planetariu”. Cei mici se strecoară timizi printre noi, iar cineva glumește „să nu le puneți piedică”, și le luăm repede exemplul de a coborî în șir treptele. Pînă ne găsim cîte un loc și ne obișnuim retinele cu semi-întunericul, Cătălin, cel care „ne va face cunoștință cu planetele”, închide ușa repede și rîde ștrengărește „v-am prins și-o să facem matematică”.
Lumina se stinge și în locul ei apare o bulină roșiatică, despre care ghidul nostru ne spune că este Soarele și ceea ce vedem „e cerul zilei de azi”, în jurul căreia sînt trasate două cercuri pe rotunjimile tavanului. Cînd mașinăria din mijloc începe să se rotească, ni se atrage atenția că „acesta este planetariul, nu încăperea” și deasupra bolta se umple cu stele.
Dar lecția de matematică și astronomie devine una de ghicit zodii, spre încîntarea domnișoarelor care încearcă să unească cu ajutorul lui Cătălin puncte de pe linii imaginare. Le e mai ușor cînd acesta le trasează cu un laser și Capricornul, Gemenii sau Peștii iau un oarecare contur, nefiind totuși foarte sigure pe pregătirea ghidului nostru în astfel de „probleme”. În stînga, Ioana și prietena sa se contrazic cînd calculează care ar fi distanța dintre Steaua Polară și Carul Mare, și amîndouă îngăduie că „cei care au dat numele constelațiilor aveau imaginație”. Iar de la Andromeda pornim spre Cassiopeia și Orion, alături de Sirius, cîinele său de vînătoare. Doar că patrupedul „seamănă mai mult cu o vulpe sau o pisică”, cum se grăbește cineva din cealaltă jumătate de cerc să conchidă. Cu două rînduri mai în față, altcineva își aprinde ecranul telefonului pentru a căuta pe Google semnificații, acoperind cu lumina acestuia toată camera.
Însă, cînd ochii ni se obișnuiesc cu formele albicioase ale Căii Lactee și reușim să deslușim cîteva dintre planetele care orbitează în jurul Soarelui, Cătălin ne anunță că „doar atît am putut să vă învăț azi”. Convins că are de-a face cu „niște specialiști”, ne promite că următoarea dată „voi încerca să nu vă grăbesc imaginația”, în timp ce de pe hol se disting glasurile unei noi grupe venite de la grădiniță, ce speră să vadă măcar o stea căzătoare.
Mădălina MORARU









Adaugă un comentariu