Poveștile marilor ieșeni, dezlegate din condei

Festivalul Internațional al Educației Niciun comentariu la Poveștile marilor ieșeni, dezlegate din condei 18

În fața scenei amplasate pe Bulevardul Ștefan cel Mare s-au deșirat întîmplări și amintiri care au format un singur tablou, cel al Serilor FIE. Unul în care culorile erau teatrul, muzica, sportul, artele vizuale și literatura. În fiecare seară, timp de cinci zile, ie­șenii au ascultat biografiile celor care s-au destăinuit, iar la final au realizat că orașul lor a dat naștere unor personalități care vor avea mereu ceva de povestit.

Primul dialog cu ieșenii a avut loc pe 14 iunie și a fost dedicat pre­șe­din­te­lui de onoare al Festivalului Interna­țio­nal al Educației (FIE) Iași, actorul Ra­du Beligan. Maestrul și-a început discursul cu destăinuiri din copilărie și ado­lescență, motivînd că „întotdeauna este bine să spui ce ai pe suflet”, ezitînd însă să vorbească despre momentul în care și-a descoperit talentul de a juca. „Teatrul este în primul rînd o lecție de viață, în combinație cu divertismentul. Iar la longevitatea artistică a unui actor contribuie sănătatea, o viață trăită în mod echilibrat, fără excese de nici un fel. Eu am dus o viață cu cap, mereu m-am culcat și m-am trezit devreme”, a mărturisit Radu Beligan.

Însoțit de aplauzele publicului ri­di­cat în picioare, Radu Beligan a în­che­iat dorind să surprindă spiritul Iașului în propria viziune ca fiind locul în care sînt „oamenii cei mai inteligenți din România, care dau un exemplu de edu­cație pentru orice tînăr”. Aceeași idee a fost subliniată și în seara dedicată lite­raturii, scriitorii  Florin Lăzărescu și Dan Lungu considerînd Iașul „al doilea oraș din țară după București în materie de cititori și cumpărători de cărți” . Astfel, aceștia au nuanțat modul în care cultura se revarsă asupra capitalei Mol­do­vei, adăugînd că „un om fără cultură este ca o zebră fără dungi. Ceea ce văd în seara asta la FIE îmi aduce aminte de atmosfera festivalurilor occidentale”, după cum a explicat scriitorul Dan Lun­gu. Acesta a fost completat de Florin Lăzărescu care a zugrăvit Iașul ca fiind „într-o continuitate din secolul XIX, existînd public interesat de cultură și artiști care trebuie valorificați. Putem spune că FIE are această datorie.” Ast­fel de artiști au fost dezvăluiți de taberele de creație din domeniul artelor vizua­le, care au fost adăpostiți de Piața Unirii, devenită pentru cîteva zile Piața Ar­te­lor. „Densitatea evenimentelor din do­me­niul artelor vizuale din această săp­tă­mînă depășește orice așteptare. Piața Unirii este acum plină de artiști tineri care și-au instalat tabăra de pictură și cred că pentru prima dată se vorbește des­pre ea ca o piață a artelor și sperăm să rămînă la fel și după festival”, a spus prof. univ. dr. Petru Bejan, critic de artă.

Felix Afteni a adăugat că taberele de creație sînt „o platformă de promo­vare, în mod normal acestea fiind or­ga­nizate în spații prietenoase, pi­to­rești, la munte sau la mare, în spații în care de obicei ai merge în vacanță. Ele au rolul să te încarce și îți schimbă cu sigu­ranță perspectiva asupra tipului de compoziție, iar asta se reflectă au­to­mat în lucrări.” Iar ca o răbufnire a ar­tiș­ti­lor, la finalul taberei de creație, aceștia vor face un foc de tabără din șevalete și unelte folosite, „dînd astfel impresia unei exorcizări.”

Amintiri cu haz

Serile dedicate muzicii, sportului și umorului au împletit veselia cu nostalgia vremurilor trecute, adunate într-un mănunchi de ani. Invitații au dorit să demonstreze că „se poate face într-ade­văr performanță pornind din capita­la culturală a României, Iașul”, idee re­liefată pe parcursul discuțiilor. Com­po­zitorul Romeo Cozma și umoristul Florin Constantinescu de la grupul Di­vertis și-au amintit despre anii ’80, fiind vremuri marcate de „o foame extraordinară de cultură, printre puținele me­to­de în care puteai să te rupi de tris­te­țe”. Compozitorul Romeo Cozma a su­bliniat faptul că, deși jazz-ul era con­siderat un gen de muzică marginalizat, reprezenta de fapt „un simbol al liber­tății, o modalitate de a evada prin su­ne­te, din plăcere”. Dincolo de as­pec­te­le pozitive ale vremurilor încărcate de cultură, cei doi invitați au respins i­de­ea de nostalgie, lucrurile bune fiind aco­pe­rite de foarte multe rele și frică. „De apreciat este faptul că oamenii se în­dră­geau și se iubeau mai mult, fiind liniștiți în sărăcia lor”, a concluzionat umoristul Florin Constantin. Cei care îmbină umorul și satira cu muzica, bă­ie­ții de la Fără Zahăr au vorbit despre pasiunea lor ca despre o profesie în adevăratul sens al cuvîntului. „Atunci cînd ești artist și cap de familie îți dai seama că trebuie să fii și managerului artistului din tine”, a subliniat Bobi, completat de Bobo care și-a amintit că la prima apariție pe o scenă din Transilvania a fost momentul în care și-au dat seama că sînt capabili de mai mult, umorul moldovenesc fiind plăcut pentru ardeleni. „Primul impact atunci cînd vii în Iași este că aici există umor pe stradă, ceea ce nu am auzit niciodată în București.”

Ieșiți de sub spada antrenorului Iulian Bițucă, Alin Moldoveanu, A­lex­andru Siriteanu, Alin Lupeică și Gea­nina Gavrilă au zugrăvit sportul în ace­leași culori cu cele ale teatrului, spor­tivii fiind actorii, iar antrenorii fiindu-le sufleori. Mai mult decît atît, în percepția prezentatorului Adrian Pădu­ra­ru, „antrenorul este însuși scenaristul sau regizorul, cel care scrie piesa și care o pune în scenă.”

Serile dedicate muzicii, sportului și umorului au împletit veselia cu nostalgia vremurilor trecute.

Antrenorul Iulian Bițucă a adăugat că în sport e la fel ca într-o familie, fiecare plecare a unui membru fiind mereu resimțită. „Atunci cînd pleacă un copil, ceva se rupe. Iașul este un izvor de talente și de oameni cu care ne-am putea mîndri. E păcat că nu re­ușim să ne ținem tinerii aici, dar mereu m-am gîndit la noile generații care vor veni.” Alin Moldoveanu a descris pre­gă­tirea pentru concursuri ca fiind o „mo­dalitate de folosire a minții și chiar dacă faci în fiecare zi aceleași lucruri și resimți ca fiind monotonie, rezulta­t­e­le se văd după ani de zile. De exemplu, am ales să fac tir din întîmplare și am început să iau în serios abia după pri­ma medalie cîștigată.” Sportivii ieșeni au dorit să le transmită celor care și-au rupt din timp ca să îi asculte ideea că sportul poate fi o formă de educație și un impuls către maturizare. „În primul rînd te disciplinează, îți dezvoltă gîn­di­rea și atenția, asemenea unui șah în mișcare”, a subliniat Alexandru Siri­tea­nu, completat de antrenorul său care a adăugat că pentru a deveni sportiv de performanță este importantă punctuali­tatea și simțul răspunderii. „Încă de la început sînt dur cu copiii care vin la scrimă și dacă timp de trei luni de zile sînt punctuali și rezistă, e un semn că sînt capabili să facă sport de performanță.”

Autor:

Mădălina OLARIU

Secretar general de redacție Opinia studențească, student în anul I master la Departamentul de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la UAIC.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top