Japonia, pe ultima treaptă a scării Richter

Povești fără timbru Niciun comentariu la Japonia, pe ultima treaptă a scării Richter 13

Japonezii nu se sperie ușor de cutremure. Sînt învățați din școală cum să reacționeze în caz de urgență, pentru că la ei pămîntul se zguduie de multe ori pe an,dar fără să facă zeci de mii de victime cu fiecare seism. De vineri însă, forțele naturii au pus stăpînire pe Țara Soarelui Răsare. Pămîntul și apa de acolo se mișcă haotic, iar populația aleargă năucă, încotro vede cu ochi, după un adăpost ferit de vapoarele sau mașinile care vin din larg și se iz­besc de casele lor. Mame zăpăcite, cu copii în brațe, plîng că nu își găsesc restul familiei, iar bătrînii speriați de puterea vremii se adună și stau împreună cu vecinii să nu-i prindă un alt cutremur singuri. Pe Ana, zguduitura a găsit-o dormind. Ieșeanca își terminase tura de serviciu, ajunsese acasă și deodată, prin somn a simțit cum fuge cu tot cu pat la vale. Era prima undă, din cele cinci pe care le-a simțit în acea zi.

„Eu dormeam și m-am trezit de­odată că se mișcă casa foarte tare, parcă eram pe barcă. Nu știam ce să fac, să fug, să stau. Am ieșit afară după care am intrat în casa și iar a început. A durat două sau trei mi­nu­te și simțeam că nu se mai termină”, spune Ana despre primul cutremur din ziua de 11 martie din Japonia. Era o după amiază liniștită, tocmai venise de la muncă cu metroul și se odihnea cînd a început pămîntul să se clatine.

Primul seism de pe costa nord-estică a statului nipon a mă­su­rat 8,9 grade pe scara Richter și a fost urmat de multe alte replici pe care ieșeanca le-a simțit de fiecare dată deși orașul în care locuiește de cinci ani, Kawasaki-city, se află în vestul țării. „După ce s-a terminat pri­mul, al doilea a început imediat și a ținut și ăsta unu-două minute. Apoi s-a sfîrșit și după ceva timp a în­ceput iar. Deci de la ora două-a­mia­ză pînă dimineața s-a zguduit în­truna și nu am dormit deloc”.

În total au fost alte cinci cu­tre­mure care au speriat-o pe tînăra vîn­ză­toare într-un fast-food ja­po­nez, care de vineri nu a mai mers la lucru de frică să nu rămînă blocată în mașină sau în metrou așa cum au pățit cei care ieșeau de la serviciu vineri.

Valuri negre cutreieră pămîntul

A doua zi, cînd zgîlțîitura s-a oprit cît de cît, Ana și-a făcut curaj și a ieșit din casă, să meargă la un ma­gazin după provizii, numai că din lipsă de curent magazinele mari erau închise iar în non-stop-uri „mîn­carea principală dispăruse. Orezul, alimentele care se gătesc repede și astea uscate se terminaseră. Nu mai era nimic, decît dulciuri și băuturi”. Pe lîngă acestea, de frica altor re­plici care să întrerupă curentul electric japonezii cumpăraseră „bateriile și lanternele”, fără să mai rămînă una de vînzare.

Pe străzi, oamenii erau panicați, nu mai mergeau cu autobuzul sau cu metroul pentru că toate mi­jloa­ce­le de transport nu mai circulau din ajun. O parte mergeau la mun­că, în clădirile care nu au fost avariate, iar alții, bătrînii mai ales, im­pre­sionați de ce se petrecuse cu o zi înainte „plîngeau de ce poate face natura și de dezastrul ce a venit pes­te ei deși, cu opt luni în urmă am fost anunțați că va fi un cutremur foarte mare, dar nimeni nu a crezut că va fi așa”. Geamurile clădirilor erau sparte, asfaltul crăpat în unele locuri, „dar nu foarte tare cum ară­tau la televizor din unele zone unde pu­teai intra cu totul în cră­pă­tură” și în unele locuri puteai vedea mașini abandonate de proprietari în timpul cutremurului.

„Eu încă sînt șocată. Nu îmi dau seama încă de ce se întîmplă, chiar dacă am mai prins aici cîteva cu­tre­mure mici; unul de patru grade, la cinci dimineața, acum un an și încă alte cîteva dar foarte mici”, măr­tu­ri­sește tînăra, fără să se gîndească totuși să revină în țară în curînd deși ceilalți români pe care îi cunoaște „sînt foarte speriați și mulți vor să plece acasă pentru că se tem de to­xinele care ajung în aer în trei zile de la explozia nucleară”.

În România va reveni și prietena ei, Cristina care merge la pă­rinți, să-și ferească fetița ce o are din căsătoria cu un japonez, de no­rul toxic. După primele mișcări de pămînt la televizor „am văzut în direct valurile ce veneau spre mal, cum luau case, mașini, vapoare. Lu­mea încerca să fugă cu mașina și cînd vedeau că era foarte aglomerat traficul s-au dat jos și fugeau iar pe unii i-a prins rafala”, povestește Ana, în timp ce acum, spune ea, la posturile de televiziune din oră în oră autoritățile anunță că numărul morților și al dispăruților crește. Oa­menii au rămas în trenuri, în ae­ro­porturi peste noapte, fiecare stă­tea în locul unde i-a prins dezastrul, pentru că „ei sînt obișnuiți cu cu­tremure și sînt calmi, nu chiar așa de stresați”, mai spune românca. Și trenul cel mai rapid de la ei, cin­kan­sen, s-a oprit automat fără să fie accidente, „iar în timp ce a fost cu­tre­mur a început puțin să plouă, iar în unele locuri unde a fost tsu­nami ningea”.

Imediat după ce a văzut imagi­nile și-a amintit de colegul de mun­că din zona aceea. În prima zi nu putut da de el pentru că toate rețe­le­le telefonice căzuseră. Du­mi­nică în­să „am vorbit cu un japonez care îl cunoaște și a zis că este bi­ne”. În ziare scrie despre un sat mic, Ku­ku­sima – Ken de unde au „au dispărut 10.000 mii de persoane cu tot cu case”, iar poliția nu îi mai gă­sește după tsunami. De asemenea, specialiștii niponi vor­besc în media despre faptul că „țara se duce în jos, iar oceanul se ridică peste ea”, cu­tre­murul de vineri fiind „de trei sau patru ori mai mare decît cel din In­do­nezia și că un astfel de seism se întîmplă o dată la 500 de ani”.

Cînd se clatină și sfinții

Duminică, la biserica ortodoxă din Yokohama, la care merge, în tim­pul slujbei, deodată alarma a în­ceput să țipe și în cîteva clipe clă­di­rea a început să se zguduie, „nu foarte tare dar tot m-a speriat și mi-am amintit cum mergeau casele, ma­și­ni­le și vapoarele pe apă, de ziceai că sînt jucării de pluș aruncate. Este ceva strigător la cer”, spune Ana, înfricoșată de imaginile văzute. Își mai amintește și de o sală de clasă în care pe tablă era scris ceva, iar reporterul, aflat lîngă un morman de bucăți căzute de pe acoperișul școlii spunea că „au murit nu știu cîți copii”, deși micuții sunt in­stru­iți ce să facă în caz de cutremur încă din primele clase. Acum, după ce sute de familii au rămas fără case, autoritățile le pun la dispoziție mîn­care și medicamente în adăposturi special amenajate în școli, „care au fost pregătite înainte de cutremur pentru posibilii sinistrați în cazuri de acestea, pînă văd ce fac cu ei și cum îi ajută”. De luni, „de mîine zi­ce că o să ne întrerupă lumina cîte trei ore zilnic, timp de șapte luni”, ca măsura de conservare a energiei, din moment ce mai multe reactoare nucleare au suferit avarii din urma cutremurului.

Pe coasta în care a fost tsunami populația a rămas fără apă potabilă, fără curent electric și fără posibilitatea să ajungă undeva de unde să-și poată procupa alimente. Se es­timează a fi „în jur de 15.000 de morți plus alte cîteva mii de dis­pă­ruți. Oricum, e dezastru ce a ră­mas în urma acolo. Zona aia zici că este o foaie mîzgîlită și ruptă, așa arată casele de acolo”.

În partea aceea sinistrată este „ca în filmele de groază”: grămezi de mașini una peste alta, lemne de la case, vapoare mari venite pe mal iar printre ele oameni buimăciți. Un bărbat care se afla în mașină „zice că în spatele lui era valul mare și cînd s-a întors, nu și-a mai văzut so­ția”, o bătrînă de sub dărîmături strigă după ajutor.

Un bărbat s-a suit pe casa cu un carton în mînă pe care scrie  „să îi aducă lapte la co­pil, că nu mai are decît pentru o zi”, o femeie măr­tu­ri­sește plîngînd că a plecat de la serviciu să își salveze familia, „dar cînd am ajuns nu mai erau”, alții se vaită „că le-a murit toată familia sau nu mai găsesc pe nimeni de ai lor”, în timp dintr-un tren care era sus pe un pod jandarmii coboară oamenii unul cîte unul.

Armata a mai găsit și un alt supraviețuitor care le-a spus că apa le-a spart geamul de la mașină și că „valul negru” a trecut peste el, lă­sîn­du-l doar cu cîteva zgîrieturi. „E ceva înfiorător”, exclamă tînăra, ca­re mărturisește că nu a mai văzut așa ceva. „Eu încă sunt înnebunită de cap. Ce a fost mi se pare un vis!”

***

S-a rupt harta Pământului

Vineri, liniștea arhipeleagului ni­pon situat pe „Centura de Foc” a Pacificului a fost întreruptă de un cu­tre­mur de magnitudinea de 8,9 pe scara Richter care a fost însoțit la scurt timp de alte replici ce au continuat și nici pînă azi, duminică, nu s-au oprit. Epicentrul seismului a fost loca­lizat în largul oceanului la 380 de kilometri față de capitala japoneză, Tokio, iar unda de șoc a provocat va­luri înalte de zece metri, tsunami, ca­re au distrus mai multe localități afla­te pe coasta de nord-est a țării. Ime­diat după, armata împreună cu forțele speciale au intrat în stare de urgență și au început să caute supraviețuitorii printre dărîmături, în timp ce traficul feroviar, aerian și terestru a rămas blocat, iar telecomunicațiile au căzut cîteva ore. În sprijinul lor 49 de state și-au oferit ajutorul, printre care SUA, Rusia, China și Australia.

Conform specialiștilor de la In­sti­tutul American de Geofizică (USGS) cutremurul de pe data de 11 martie s-a poziționat pe primul loc în istoria seismelor din ultimii 100 de ani din Japonia, cele din 1896, 1923 și respectiv din 1995, atingînd pragul maxim de 8,5. Încă nu se știe numărul victimelor date dispărute sau cele care au murit, bilanțul comunicat pî­nă acum depășind 10.000 de persoa­ne, în contextul în care cifrele cresc repede de la un buletin de știri la al­tul. De asemenea, în urma zguduiturilor terestre s-a înclinat și yenul ja­ponez în raport cu dolarul american, ce-a de-a doua putere economică în lume confruntîndu-se astfel cu „cea mai dificilă criză de după cel de-al II- lea Război Mondial”, după cum a declarat premierul Japoniei, Naoto Kan, care și-a exprimat însă încrede­rea în capacitatea națiunii sale de a depăși aceasta situație.

Pe de altă parte, Agenția de previziune seismică Takashi Yokota a avertizat populația că în zilele ur­mătoare „există un risc de 70% să apară o replică de magnitudine 7 sau peste”, atenționarea fiind valabilă pî­nă miercuri, 16 martie, după care „pro­babilitatea apariției unor noi seisme se reduce gradual, la 50%”. (hotnews.ro) Totodată, pentru aceeași perioadă Agenția de Meteorologie japoneză a emis o alertă de tsunami pentru Rusia, Guam, Taiwan, Fili­pine, Indonezia, Hawaii și Japonia.

Iulia CIUHU

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top