Glasul mut al rugaciunii

Rugaciunea in tacere nu este o optiune pentru surdo-muti. Se roaga pentru copiii sau pentru neimplinirile lor. Oricum ar fi ei, nu sint tinuti la usa sau impinsi intr-un colt intunecos unde sa nu ii vada nimeni. Sint invitatii speciali ai slujbelor de duminica si se bucura cind vine cineva sa ii vada. In Iasi locuiesc 1200 de surdo-muti, iar o parte din acestia vin la Biserica „Sfintul Sava” pentru a primi cuvintul lui Dumnezeu prin limbajul mimico-gestual. In anul 1999, Biserica Ortodoxa Româna a initiat un proiect de integrare a persoanelor cu astfel de deficiente. Din acel moment, parintele Mihai Prodan le descopera credinciosilor Evanghelia prin semne.

Propovaduitori in lumea tacerii

Prima comunitate de surdo-muti a fost infiintata in 1996 la Pitesti. Un an mai tirziu, Episcopia Argesului a dat ordin ca fiecare Eparhie sa trimita cite un reprezentant la Facultatea de Teologie din Pitesti pentru a-si insusi limbajul mimico-gestual. Preotul Mihai Prodan a absolvit aceasta facultate in urma cu patru ani. „La inceput am fost neincrezator. Dumnezeu a vrut ca in 1999 sa primesc binecuvintarea P.F. Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei si Bucovinei, pentru a urma aceste cursuri. Avantajul a fost ca am avut colegi cu deficiente de auz si vorbire si ne-am ajutat reciproc”. In vacante facea naveta din Flaminzi, judetul Botosani, la Iasi, indemnat de dorinta de a-i intelege, si transpunea in acest limbaj rugaciunile si cintarile de la strana. Pe atunci slujbele se faceau la Biserica Sfintul Haralambie. Dupa ce parintele Mihai a fost hirotonit, slujbele s-au mutat la Biserica Sfintul Sava. Monument istoric, biserica este in renovare, dar schelele de fier si pilonii de sustinere nu sint un impediment pentru preotii care slujesc si nici pentru enoriasii care nu se lasa speriati de duminicile friguroase de iarna. Parintele Mihai a venit la Iasi insotit de doi absolventi de teologie, Razvan Aonofriesei si Ovidiu Vasiliu, care asigura traducerea slujbelor prin semne. „Avem grija sa transpunem fiecare cuvint pe care-l rostesc preotii in Sfintul Altar, orice rugaciune si orice cintare”. Crestinii stau adunati in partea dreapta a naosului cu ochii tinta la talmaciul care face semne intelese numai de ei. Parintele Mihai marturiseste ca la inceput a avut indoieli. „Am privit cu reticenta aceasta misiune, pentru ca eram neincrezator. Nu eram cunoscator al limbajului gestual si nici nu aveam pe nimeni in familie care sa aiba aceasta deficienta si atunci nu stiam daca eu sint chemat pentru aceasta lucrare deosebita”. 

Invitatie la mintuire

Dupa ce a primit binecuvintarea P.F. Daniel, parintele Mihai a mers la „Asociatia surdo-mutilor din Iasi” si i-a indemnat spre biserica. O parte dintre ei au inteles, iar acum stau fara sa clipeasca, asteptind momentul cind talmaciul isi va face semnul sfintei cruci ca sa-si arunce si ei mina grabita pe frunte, apoi s-o coboare usor si sa-si atinga umerii cu capul plecat a smerenie. „La prima vedere nu se vede nici o diferenta intre credinciosi, poate nici nu este cu adevarat, doar una impusa de «intimplarea» de a vorbi sau nu, de a auzi sau nu. Dupa ce am invatat notiunile de baza, am vorbit pentru prima oara cu ei, pe intelesul lor si le-am explicat cam ce ar trebui sa facem impreuna. I-am indreptat spre rugaciune”. Sint aceiasi duminica de duminica, pentru ei sarbatoarea face parte din viata lor.

Andrei este in clasa a XI-a si invata la scoala speciala pentru surdo-muti din Iasi. „Nu este chip sa ramin acasa cind stiu ca ar trebui sa vin la biserica, unde acum pot intelege rugaciunile, cuvintul Evangheliei si predica”, inteleg spusele acestuia prin rastalmacirile unuia dintre adjuvantii preotului. N-au fost intrebati ce confesiune au, la Sfintul Sava vin si catolici. Sorin si Maria au recunoscut ca inainte mergeau la biserica din dorul de Dumnezeu sau din ce mai stiau de la parinti insa nu intelegeau mare lucru. Acum au preotul lor. Se pot spovedi si pot primi sfaturi. Unii au plins la prima spovedanie, pentru ca in sfirsit au inteles notiunea de pacat. Surzii nu se spovedeau decit prin biletele, dar nu puteau primi sfaturi de la nici un preot. „Cind am fost hirotonit in 2004 ca primul preot pentru surzi din Moldova, am vorbit cu ei, i-am spove-dit si asa s-a format aceasta comuniune de surzi care este nelipsita de la biserica”, povesteste parintele Mihai.

Vinovati de liniste

Ovidiu Vasiliu a absolvit Facultatea de Teolgie „Dumitru Staniloae” din Iasi. Dupa ce si-a dat examenul de capacitate a descoperit ca este bolnav de meningita acuta, pierzindu-si aproape in totalitate auzul. A abandonat planul de a se casatori si de a se hirotonisi si a ales sa il sprijine pe parintele Mihai in activitatile sale. „Am stat o perioada printre persoanele hipoacuzice si am invatat limbajul fara sa fac cursuri specializate”. Pentru ca nu aude ce spune preotul la slujbe, acesta isi pregateste de acasa cartea cu liturghia care-i corespunde fiecarei duminici. O asaza pe un suport si, citind, traduce fiecare fraza prin semne. Rugaciunile le spune si soptit pentru ca unii citesc pe buze si le este mai usor sa inteleaga. Uneori un semn poate reprezenta mai multe cuvinte, intre care nu exista nici un fel de legatura. Ar putea sa se hirotoneasca, dar asteapta propunerea P.F. Daniel. „Cind va fi cazul, nu voi refuza”.

In grupul celor carora le traduce Ovidiu Vasiliu slujbele se afla si Rodica Ene, care s-a imbolnavit la virsta de un an de meningita. „Am suferit foarte mult in adolescenta, dar acum m-am obisnuit sa fiu altfel decit ceilalti”. Rodica are 48 de ani, iar de cind a venit prima oara de Biserica Sfintul Sava, acum patru ani, este nelipsita de la slujbe. In tinerete, a fost croitoreasa, iar acum este pensionara. Sotul ei, Gheorghe, nu aude nici el de la trei ani. „Bunica m-a invatat sa ma rog. Nici din slujba de la nunta nu am inteles nimic”, agita Rodica miinile si explica situatia. Cei doi copii, Petronela de 17 ani si George de 25 de ani, sint sanatosi. Petronela povesteste ca a fost afectata cind era mica de boala parintilor, dar acum, dupa ce a crescut, isi insoteste mama la biserica.

Doamne, „vezi” rugaciunea mea

„«Tatal nostru» a fost prima rugaciune pe care am invatat-o si pe care am transpus-o prin semne”, spune parintele. De multe ori, surdo-mutii vin la biserica in numar mai mare decit cei care aud. Ei nu-si pot inalta glasul si nu pot cere iertare decit in gind. «Doamne, auzi glasul rugaciunii mele» se transforma in «Doamne, vezi glasul rugaciunii mele» caci sint «ca un mut ce nu-si deschide gura sa»”, spune parintele Mihai. Prin ce simt, surdo-mutii isi inalta inimile, poate mai mult decit fariseul care face plecaciuni in fata icoanelor argintate din naosul bisericii. Ei isi impreuneaza palmele pentru rugaciune, ridica privirea spre cer si spun in gind, „Tie Doamne”, o rugaciune vizibila, in care inimile se roaga la fel.

Un pas spre integrare

Uneori, parintele foloseste ambele limbaje, iar acest lucru este conside-rat un atu de traducatori si de credinciosi. „Insa slujbele nu se fac mereu in acest mod, pentru ca exista posibilitatea ca mesajul sa fie inteles gresit. Pentru asta sintem noi care asiguram traducerea slujbei si transpunem in semne fiecare cuvint pe care-l spun preotii in altar, rugaciunile si cintarile Asta s-a si urmarit, ca surdo-mutii sa participe la slujbe cu auzitorii pentru ca sa nu fie marginalizati”. Intr-o biserica din Pitesti, preotul care slujeste este surdo-mut, cu toate ca rinduiala bisericii prevede ca, pentru a fi hirotonit, un barbat trebuie sa fie apt din toate punctele de vedere.

Exista insa familii ca cea a Rodicai Ene in care parintii sint surdo-muti, iar copiii nu. De aceea in timpul slujbelor se folosesc ambele limbaje ca mesajul religios sa fie inteles de toti cei prezenti la Sfinta Liturghie. „Sint oameni ca si noi si trebuie sa-i respectam, nu sa-i marginalizam sau sa le interzicem sa primeasca invataturile lui Dumnezeu”

Parintele Mihai vrea sa amenajeze in casa parohiala un centru de zi, in care surdo-mutii se pot intilni, pentru a se cunoaste intre ei. „Pe 8 noiembrie, in Monitorul Oficial, Guvernul a aprobat o suma considerabila, 616 000 de lei. Cladirea trebuie amenajata. Va fi o sala de calculatoare, o biblioteca, sala de mese si personal specializat”. Se pregatesc de dezbateri pe diferite teme, vor fi invitati studenti de la Facultatea de Teologie si de la Facultatea de Medicina, iar traducerea va fi asigurata de talmaci.

„Auzul interzis”

Parintele Mihai marturiseste ca i-ar placea sa fie cite un functionar public la fiecare ghiseu, special pentru persoanele cu deficienta de auz. „Ar trebui sa fie un afis cu o ureche taiata pe care sa scrie «interzis auzul». Persoanele surdo-mute sa primeasca toate informatiile necesare cu ajutorul limbajului mimico-gestual. De multe ori, noi, auzitorii, nu ne intelegem intre noi atunci eu cred ca ei au dreptul la servicii publice speciale”, spune parintele Mihai pe un ton apasat.

***

Preotul rupe tacerea cu miinile ridicate spre cer si da binecuvintare.

Vasilica STRAT