Familia ideala are cinci parinti

In Vaslui, intr-un apartament cu patru camere, locuiesc “parintii surogat”. Copii le sint cinci orfani, doua fete si trei baieti. Au ajuns aici pentru ca Directia de Asistenta Sociala si Protectia Copilului din Vaslui a dorit ca macar unii dintre copiii fara parinti sa creasca in alt mediu decit cel dintr-un orfelinat. Asa s-au creat centre de plasament in sistem rezidential. Se ofera un apartament dotat cu toate utilitatile, iar de plata cheltuielilor se ocupa statul. In plus, copiii primesc si o alocatie speciala pentru a-si putea cumpara hrana. De ei e responsabila cite o “persoana de referinta”. Aceasta ii cearta cind e cazul, ii sfatuieste, le imparte treburile zilnice, participa la sedintele cu parintii de la scoala. “Protectia in sistem rezidential” a capatat, pentru copii, alt nume: “acasa”. Dar cu totii stiu ca iesirile in oras, “cu bilet de voie” de la “parintele surogat”, se incheie in momentul in care vor implini 18 ani.

In holul cel mic, un panou prezinta regulamentul de ordine interioara si o mica organigrama a sarcinilor ce trebuie indeplinite de fiecare copil in parte. Sufrageria este simpla, o camera de “odihna” sau de zi, cum ii spun cei care stau aici. Carti, manuale scolare si un calculator. Singurul lucru care nu se “incadreaza” in decor e cutia de carton, din biblioteca, pe care scrie “Sugestii”. Sugestii pentru cei cinci copii fara parinti din casa. Este un altfel de centru de plasament. Apartamentul are patru camere si este situat in zona Garii, in apropiere de scolile unde invata cei mici. Directia pentru Protectia Copilului il numeste  “protectie in sistem rezidential”. Cei care locuiesc aici s-au obisnuit sa-i spuna, simplu, “casa”.

“Aici ne-ar fi mai bine”

“Tatal meu s-a dus intr-o zi cu cineva la moara. La intoarcere s-a mai intilnit cu un om si au mers la bar sa cinsteasca, asa cum se face. Cind a intrat unul dintre cei doi in magazin, celalalt nu stiu ce a vorbit cu taica-miu si i-a dat o halba in gura. A cazut cu capul de bordura si si-a spart craniul. A stat doua zile in coma si dupa aceea a murit. Iar mama avea diabet, avea probleme si cu plaminii si cu inima. A fost la Vaslui, a cazut in coma si intr-o marti am aflat ca a decedat. Avea cancer. Tatal a murit acum doi ani si mama acum un an”, isi spune povestea Alin. Dupa moartea ambilor parinti, cei patru copii, trei fete si un baiat, au fost ingrijiti de o vecina din sat, doamna Maria. Ea a urmat niste cursuri pentru a obtine si dreptul de a lucra ca asistenta maternala si a devenit, ulterior, reprezentantul Protectiei Copilului. Dar dupa doi ani, a decis sa lase copiii si sa se duca in Italia. Atunci “ar fi trebuit sa plecam la Birlad, insa o doamna asistenta ne-a zis sa venim aici. In apartament ne-ar fi mai bine”, continua Alin, cel mai mic dintre cei patru frati. Este in clasa a VIII-a la una dintre cele mai bune scoli din Vaslui. Mai are o sora in clasa a IX-a si inca una in a XI-a. Cea mai mare este la Brasov, la facultate. In apartamentul din Vaslui, ei locuiesc cu alti doi baieti, tot orfani.

Mama si tata cu norma intreaga

Dupa decesul parintilor, cei trei copii au intrat in custodia celor de la Protectia Copilului. Urma ca statul sa se intereseze de situatia lor si sa-i trimita fie intr-un centru de plasament, fie la rudele acestora. Alternativa a venit de la asistentul social care se ocupase de acest caz. Le-a propus sa se mute in Vaslui, intr-un apartament al Directiei de Asistenta Sociala si Protectia Copilului. Ei au fost transferati intr-o locuinta sub supravegherea permanenta a  asistentilor maternali. Pentru copii, aceasta a fost singura cale sa stea impreuna. Ionela era la Birlad, Mariana trebuia sa plece la facultate in Brasov, Laura urma sa mearga la liceu. Mai era si cel mic, care nu putea ramine numai el in sat, la Rosiesti. Acum stau cu totii si nu mai platesc nici o chirie la Birlad. Persoanele care ii au in grija isi asuma rolul de parinti surogat si-i invata sa fie o familie unita. In total, sint cinci persoane care au grija de ei. Doi barbati si trei femei le sint mama si tata, cu norma intreaga . Programul acestora este de cite 12 ore pe zi, iar fiecare in parte joaca si rolul de “persoana de referinta”, avind in grija cite un copil. Alin ii vede ca pe niste rude apropiate, “ca pe o matusa sau un unchi care ne da mai multa atentie si ne asculta”. “Persoana de referinta” a fiecaruia este cea care merge la sedintele cu parintii organizate la scoala sau ii sfatuieste atunci cind unul dintre ei are o problema.

Doamna Genoveva Coatu, coordonatorul proiectului privind protectia in sistem rezidential, e multumita ca a reusit, totusi, sa le ofere copiilor aceasta posibilitate. Pe chipul ei nu-i loc de regrete:  “este un serviciu alternativ de protectie de tip familial. Aici ajung de cite ori este cazul. Sint copii extraordinar de buni si merita sa investim in ei in toate planurile. Afectiv, emotional si oricum putem noi”.

Cei opt asistenti sint obligati, prin contractul semnat, sa asigure permanenta in apartament si fiecare persoana este, pe rind, un “parinte social” pentru tinerii din apartament. “Avem personal mixt, fiindca asa ni s-a parut corect, sa avem si modelul de tata si modelul de mama.  Tinind cont ca avem si baieti si fete, asa ni s-a parut indicat”, mai adauga coordonatorul proiectului.

Educatie prin bilete de voie

Venirea in apartamentul de la Vaslui nu a fost brusca. Au fost mai intii vizitele din timpul verii. “Au vorbit cu personalul, si-au vazut camerele, le-am explicat care sint conditiile, ce trebuie sa faca ei, ce trebuie sa facem noi. Abia dupa a treia sau a patra vizita au venit si ei cu tot cu bagajele”, continua doamna Genoveva. Dupa mutare, Ionela a fost incintata. Inainte, “nu eram supravegheati acasa, iar doamna aceea doar venea si facea de mincare, curat si apoi pleca. Nu statea in permanenta cu noi, iar in rest, eram singuri. Acum avem cu cine discuta, iar ei sint tot timpul aici”. In noua lor casa, fiecare are anumite obligatii dar, ma lamureste coordonatorul proiectului, “acestea sint reguli ca intr-o familie. Avem reguli permisive, iar ei au libertate oricum”. In apartament trebuie sa fie pina la ora 22.00, iesirile in oras se fac numai cu bilet de voie, iar cel care intirzie are datoria sa sune acasa pentru a anunta. “La inceput nici nu stateam la povesti, nu vorbeam multe lucruri cu ei. Nici nu-i cunosteam, ne feream de ei, nu ne comportam ca acasa. Acum, in schimb, ne-am acomodat, ei ne-au zis ca este casa noastra si trebuie sa ne comportam ca in casa noastra”, se bucura  Ionela.

Tabelul si organigrama de pe hol arata impartirea treburilor din casa: fiecare trebuie sa faca curatenie in fiecare saptamina pe “domeniul” lor. “Eu stau cu sora mea intr-o camera, fratele meu in alta, iar cei doi baieti au o camera impreuna. E facut un tabel in care casa este impartita cu ce trebuie sa facem. Eu cu  sora si cu fratele am nimerit sa facem curat in bucatarie, un baiat in sufragerie si altul pe hol”, isi explica Ionela atributiile. Cheltuielile lunare sint achitate de Directie, iar pentru hrana primesc cite 11 lei pe zi, fiecare in parte. De asemenea, se mai adauga si pensia primita in urma decesului ambilor parinti, iar de doua ori pe an, primesc si un ajutor pentru imbracaminte. Au trecut deja cinci luni de cind s-au mutat in apartament, acum nu se mai poate pune problema acomodarii. “Din punctul meu de vedere, au facut fata cu succes, au gasit aici oameni cu multa disponibilitate si cu multa caldura. Pentru mine, ei sint un model de supravietuire si chiar sint o familie”, afirma coordonatorul.

 “Acasa” este numai pina la 18 ani

Copiii au si o sora mai mare, care este la facultate, in Brasov. Pina in toamna, ea a stat in gazda, la Birlad, impreuna cu Ionela. Laura din clasa a IX-a si Alin au stat la Rosiesti. Cel mai mare obstacol a fost insa pentru cel mic si Laura. Schimbarea mediului in care au locuit pina atunci, la scoala, cu prietenii si colegii a fost o “proba de rezistenta”. Doamna Genoveva crede ca ceea ce i-a unit a fost si educatia primita pina atunci de parinti. “Ei deja au venit stabilizati emotional. Nu stiu daca s-au resemnat, dar ei s-au impacat cu gindul ca nu mai exista”. Apoi, inspre Alin: “Ti-ai facut temele la matematica pentru astazi?”.

Astazi, de serviciu in casa este persoana de referinta a lui Alin. Tocmai a venit de la scoala si a vorbit cu diriginta. Situatia scolara a tuturor copiilor este foarte buna, iar cele doua fete invata la doua dintre cele mai bune licee din oras. Acesta este la urma urmei si un alt motiv pentru care s-a dispus mutarea lor in apartament. S-a considerat, oarecum, un fel de recompensa pentru ei.

***

Caminul de pe strada Garii tradeaza, in schimb, prin detalii. Biblioteca este inlocuita cu rafturi pline de dosare, fise de observatii si documente. Canapelele aduc aminte de cele din cabinetele medicale, iar asistentii seamana mai mult a vizitatori. Toti spun ca e bine. Apartamentul oferit de Directia pentru Protectia Copilului este alternativa mai frumoasa a unui orfelinat. Dupa ce implinesc 18 ani, “gazda” ii va ajuta mai departe sa isi gaseasca si un loc de munca. Din momentul angajarii, acestia inceteaza sa mai aiba parinti. Chiar daca in ture de zi si noapte.

George GURESCU

Din ratiuni deontologice,  numele persoanelor implicate nu sint cele reale.