Counter Strike cu lunetiști în subsolul universității

În curtea interioară a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC)se aud focuri de armă și glasuri de tineri care se ceartă de fiecare dată cînd ecoul bubuielii se pierde. Dacă faci stînga pe cărarea pietruită și urmezi sunetele de pistol vei vedea un panou alb, pe care scrie mare și cu litere de tipar „TIR”. Acolo îl găsești pe cel care a fost 23 de ani antrenor al lotului național de tir cu pușca, Ioan Săcăleanu. Într-o sală cu un miros de mucegai și cu aer rece, a reușit să formeze campioni naționali și chiar mondiali la un sport care „a apărut încă de cînd oamenii au început să caute de mîncare, prin Neolitic”. Ioan este o persoană optimistă care nu s-a dat bătut cînd a fost nevoit să refacă sala pentru tir, să împuște șobolanii din încăpere cu un pistol sau cînd era în Croația la Campionatul Mondial de Tir și a aflat că mama sa decedase.

Ioan Săcăleanu rîde cînd își amintește cum arăta acum cîțiva ani poligonul de sub Universitate, sau cînd povestește cum a fost arestat, cu tot cu lotul național de tir, în Polonia, însă se enervează cînd vine vorba despre comunism deoarece a fost împiedicat să se realizeze ca sportiv. Are 62 de ani, 23 a fost antrenor la lotul național de tir, acum este membru al clubului sportiv Politehnica din Iași, iar peste doi ani iese la pensie. Un om înalt și cu părul castaniu care a antrenat campioni mondiali și naționali în locul pe care el și cu fostul lui mentor, Rodica Apetroaei, l-au reconstruit cu propriile mîini. „Nu aveai curaj să intri aici pentru că erau șobolani, rumeguș stătut, pe sus erau niște conducte și acelea pline de rumeguș, iar pe jos aveai impresia că totul intrase într-o stare de carbonizare. Era incredibil! Am scos două camioane de dușumea putredă, am dat jos tot ce era pe sus. Am stat o noapte aici pe o masă cu un pistol cu infraroșu și am împușcat vreo zece șobolani, era dezastru. Dacă intra un producător de filme de groază murea aici”, spune Ioan rîzînd și arătînd cu mîna spre peretele verde din spatele lui.

Despre el nu-i place să se întindă la vorbă,dar e greu să-l oprești odată ce-l întrebi de copiii lui, Simona și Vlad. Băiatul este cel mai bun sportiv la tir din țară, „trage pentru clubul sportiv militar Steaua”, este campion mondial și acum locuiește în Norvegia și studiază la al doilea master la regie-film. La 18 ani și-a luat mașină din banii proprii, cîștigați la concursuri, iar de la 13 ani nu a mai depins financiar de părinții lui. „Eu l-am trimis la șah ca să-și ordoneze gîndirea, după l-am dus la karate ca să se poată concentra pe termen mai lung și să se poată auto-controla. Cînd am văzut că la karate a ajuns vice campion național, i-am zis «Gata! Vii la tir!»”, povestește rîzînd tatăl băiatului. Simona a fost prima care a vrut să tragă cu pistolul cu aer comprimat, iar datorită ei s-a apucat și Vlad, deoarece o vedea pe sora lui că mergea mereuîn deplasări în străinătate alături de tatăl lor. La 18 ani, Simona s-a dus la tatăl ei și i-apus pistolul pe masă. „Mi-a spus «tată, tot ce am făcut pînă acum, am făcut pentru tine, nu mi-a plăcut niciodată să trag și de mîine nu mă mai vezi aici». După s-a dus la Facultatea de Desing de la Universitatea de Arte «George Enescu» din Iași”, spune antrenorul.

„Nu m-am realizat ca sportiv”

Antrenorul Ioan Săcăleanu a învățat la Școala Generală nr. 20 din Iași, actualul Liceu cu Program Sportiv, iar cînd era în clasa a VIII-a Rodica Apetroaie a dus la școală două arme de aer comprimat și a improvizat un poligon în sala de sport. În 1972 s-a înscris la Clubul sportiv Politehnica, în 1982 s-a dus la București să urmeze Școala de antrenori pentru oi ani, iar mai apoi s-a înscris la Facultatea de Educație Fizică și Sport din București. După ce și-a finalizat studiile s-a angajat ca antrenor la Clubul sportiv din Iași și tot de atunci antrenează campionii României la tir cu pușca.

Ioan este stîngaci, iar cînd era copil acest lucru a fost o mare problemă pentru el deoarece „comuniștii nu acceptau să scrii cu stînga, apăi să mai și tragi cu pistolul”. Spune că după ce s-a chinuit trei ani a reușit să se acomodeze pe partea dreaptă, însă problemele abia începeau să apară. Părinții săi ai fost deportați politic, iar el, cu toate că era campion național, nu putea să plece în deplasări cu lotul. „Eram obligați să ne urcăm în autocare împreună cu toată echipa, iar celor care nu le ieșeau actele erau dați jos. Te distrugea psihic cînd auzeai «tovarășului Săcăleanu Ioan nu i-au ieșit actele de vamă pentru că are origini nesănătoase. Îl rugăm să coboare din autocar» – și spuneau asta în fața tuturor”, povestește bărbatul în timp ce bate nervos cu degetul în masă. A încercat să fugă din țară cînd avea 30 de ani, dar l-au prins în Grecia și l-au adus înapoi. Spune că două lucruri l-au făcut să rămînă în România: faptul că a fost promovat ca antrenor la lotul național de tir și că nu a învățat niciodată engleza.

În anul 2016 a participat cu lotul național la Campionatul Mondial din Coreea, alături de alte cinci echipe, de la diferite sporturi, ale României. Toate celelalte țări aveau medici sportivi, psihologi, laboratoare de refacere, iar „noi o aveam pe Carmen Amariei, șefa de delegație de la handbal și o jumătate de pungă cu medicamente”. Rîde și cînd își amintește că în 2015 lotul de tir a fost arestat în Polonia pentru că nu aveau pașapoarte pentru fiecare armă în parte. Spune că ei ar fi vrut să facă, însă în țară nu existau formulare prin care să obții astfel de acte. „Acolo am luat trei medalii. La întoarcere pe aeroport așteptam să ne îmbarcăm. A venit Securitatea, ne-a cerut actele și ne-au dus la arest direct că nu aveam pașapoarte și am stat închiși o noapte”, explică antrenorul în timp ce urmărește cu coada ochiului un copil ce tocmai a intrat în sală.

O deplasare despre care spune că nu o va uita niciodată este aceea cînd a fost în Croația, la Zagreb, tot la un campionat mondial. Atunci a primit un telefon din țară prin care era anunțat că mama lui decedase, iar înapoi s-a întors singur cu mașina. „I-am spus doar șefului de delegație că plec și atît. Atunci băiatul meu a luat locul trei”, explică bărbatul.

Unul din cei antrenați de Ioan Săcăleanu este Alexandru Saucă care la 14 ani a obținut titlul de campion european pentru categoria celor de 22 de ani. Dacă ar fi să facă un clasament cu cei mai buni studenți pe care i-a antrenat Ioan, primul ar fi băiatul său, Vlad Săcăleanu, urmat de Cristian Isopescu care a obținut un record național în anul 1992, cînd a făcut 573 de puncte la secțiunea pistol liber, iar după cei doi urmează Ciprian Solman și Simona Săcăleanu.

Grădina unde se trăgea cu pistolul

Nu își amintește cum a ajuns în curtea interioară a universității, însă de cînd a văzut sala a știut ce vrea să facă în ea. Înainte să se mute aici au avut mai multe locuri pe unde au încercat să se antreneze: la clubul Voința sau într-o sală de la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași. Sala de tir a fost amenajată în 1983 cu ajutorul financiar al părinților sportivilor și cu cel al clubului Politehnica. Pe lîngă sala de tir de la universitate, Clubul sportiv Politehnica mai are o un poligon, unde se poate trage cu arma cu glonț, amplasat pe strada „George Coșbuc”. Acolo sportivii se antrenează doar vara, primăvara și toamna deoarece este în aer liber, iar iarna este imposibil de utilizat.Pe locul în care acum se află gradina Palas Mall, prin anii ’60, cînd laTeatrul de vară se vizionau seară de seară filme în aer liber, se trăgea, tot acolo, și cu pistolul cu aer comprimat, însă din anul 1972 s-a interzis să se mai tragă acolo. În același an Ioan Săcăleanu s-a înscris la poligonul de pe strada „George Coșbuc”, loc care există și acum.

„În străinătate au săli încălzite, moderne, nu putem să comparăm ce au ei cu ce este în România. Noi am rămas în urmă tare, nu numai la tir,ci la toate sporturile de performanță”, spune cu privirea ațintită spre posterul cu lotul național. Peste doi ani antrenorul Ioan Săcăleanu iese la pensie, iar cea mai mare durere a sa este că nu are pe cine lăsa în locul său. Băiatul nu vrea să vină pentru că salariul este prea mic, iar ceilalți campioni ai săi au plecat de mult în străinătate.