Soluții la minut

1001 de măști Niciun comentariu la Soluții la minut 0

Odinioară, mai ales cei bogați, își lăsau în Podu Roș, în treacăt și nesiliți, banii și chiar averi întregi pentru plă­ceri vinovate care se ascundeau după perdele roșii. Acum, aici se desfășoară o altfel de industrie, care pe mulți îi tî­rîie spre o viață pe datorie. Ama­ne­tu­ri­le sînt așezate în rînd, la mică distanță unul față de celălalt și mai toate se în­vecinează cu un magazin second hand, cu o sală de jocuri sau cu un sediu de schimb valutar.

E un amestec pestriț și bun pentru buzunare ușoare, care te chea­mă parcă să îți dai și ultimul chior, pe care abia l-ai luat de pe un inel de aur pe care l-ai primit la majorat sau de pe o pereche de boxe achiziționată cu puțin timp în urmă. De preotul zgribulit, care așteaptă donații împietrit pe un scaun, lîngă toneta cu covrigi, cu o bu­cată de carton sprijinită de sutana spă­lă­cită nu se sinchisește nimeni, nu au mai rămas bani.

„Sper că nu ești prea îndatorată cui­va, că pe ăsta nu pot să îți dau mai mult de 50 de lei nici cu toată muzica ca­re o ai pe el” îmi spune cu vădită în­gri­jorare „Andy – agent de vînzări”, după ce a măsurat din ochi mp4-ul pe care vreau să îl amanetez. „Alături mi-au zis ceva de 70 de lei”, revin eu cu o insistență. „Noi îți dăm mai mult timp să vii să-l scoți. E mai bine și pentru tine și pentru noi. Că în general rămîn multe lucruri după care nu se mai în­toarce nimeni. E nasoală treaba, ce să-i faci”, îmi mai explică Andy, a cărui expresie îmi spune că este obișnuit cu „situațiile urgente”. Aici, la „Moment credit – soluția ta de mo­ment” totul pare gîndit în favoarea celor strîm­torați, de­oa­rece pe lîngă comisioanele „MICI, mici, mici” există și oferte speciale, pentru „clienții fideli”. Și cel de la ghi­șeul alăturat știe asta, pentru că și-a a­dus unitatea de la calculator după care se va întoarce „imediat cum iau bur­sa, că am mare nevoie de ea”.

Peste stradă, gusturile se rafinează și de la „produse electrocasnice, electronice și diverse”, pe rafturile de la Tony Gold sînt expuse, în cutii pre­ți­oa­se, de catifea, cercei, coliere, inele și ceasuri care încă de la intrare par mai scumpe decît îți poți permite. Aerul cald, luminițele aurii, suporturile de bi­juterii învelite în satin, imitațiile iefti­ne de pietre prețioase împrăștiate printre gajurile din vitrină și o figurină de Moș Crăciun care zace lîngă un vas de por­țe­lan transformă încăperea într-un sa­lon de domnișoară bătrînă. Și de data asta stau la rînd, pentru că la ghișeu se află o doamnă spoită cu aur, care a ve­nit să vadă „Ce mai aveți nou?”.

Nimeni nu iese din ama­net la fel, fie că lasă ori din ne­ca­zul altuia achi­ziționează ceva, deși loc de toc­mea­lă nici aici nu e.

Elena GHERASIM

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top