Micile talente fac marile capodopere

1001 de măști Niciun comentariu la Micile talente fac marile capodopere 1

Radierele se fărîmițează încet. Clo­poței de rîs întrerup chinul cre­ioa­nelor. Cu pași de catifea, Polina verifică sîrguința elevilor. Buzele se strîng concentrate, ochii critici se a­pleacă asupra lucrărilor.

Pe o foaie, un autoportret se în­crun­tă sever la autor. Un aparat de fo­tografiat captează portretele. Mem­bre­le unui personaj capătă dimensiuni hiperbolice. O oglindă scăpată de o mî­nă agitată se sparge cu țipăt. Ochii întorși spre grămada de cioburi ref­lec­­tă groaza unui apropiat deceniu de ghinion. La studiul mîinii, mai puțin pricepuții, trișează. Pîndesc înde­păr­ta­rea profesoarei, își sprijină ușor mî­na pe pagină și trasează cu grijă conturul. Rămîne doar Polina să se mire de mîinile plinuțe ce apar în urma is­prăvilor. Un alt truc constă în reproducerea unei lucrări cu susul în jos. Lucrarea se întoarce în final în po­zi­ția firescă, adică cu picioarele pe pă­mînt, și voila capodopera!

În locul amatorilor care erau aș­tep­tați la curs au sosit studente premiate la concursuri de pictură. Vor să-și resusciteze parcă pasiunea. Au pictat cîndva în tempera, acrilice, ule­iuri sau au mîzgălit în cărbune. Acum se ocupă cu calculatul sumelor, cu administrarea afacerilor, traduceri sau softuri. Își privesc autocritic lu­cră­rile, se sancționează aspru că au uitat. Pe furiș, trag cu ochiul la ve­ci­ne să vadă prin comparație cum se des­cur­că. Colegi de facultate se re­gă­sesc la curs și rîd de coincidență. Se des­part pentru a avea o mai bună pers­pec­tivă a doamnei ce se lasă desena­tă.

Pe el îl chemă Titus, ea este ab­solventă de Matematică. Titus stu­­diază Arhitectura și vrea să iasă din monotonia desenului tehnic. Se amu­ză de minune desenîndu-se unul pe ce­lălalt. Desenele seamănă atît de bi­ne cu modelele, încît se gîndesc se­rios să treacă în josul paginii persoa­na pe care o reprezintă.

Pe celălalt rînd, o mămică, asistentă medicală, ia loc cuminte în bancă. „Vreau să în­văț, ca să pot să de­senez împreună cu fe­tița mea”, spune zîmbind. În ca­pă­tul sălii, un tînăr acceptă liniștit sfatu­rile profesoarei. Desenează concentrat făcînd abstracție de cei din jur. O fată strînge atent din buze, spe­rînd să com­p­enseze stîngăcia, cu stră­da­nia.

Cînd se plictisește muza

Modelului din față i-a înțepenit zîmbetul pe chip și așteaptă tăcută sfîrșitul supliciului. La sfîrșit, două scaune îmbrățișate îi iau locul. Se caută o poziție cît mai complicată a lor, pentru a servi ca model pentru colile obosite din fața fiecăruia.

Cînd lucrările sînt pe terminate, pe dos aș­teap­tă cuminți părerile de rău ale autorilor. Polina așteaptă de la „no­vici” să-pi facă autocritică. De­se­nele se păstrează la dosar, ca peste ani să se descopere noi Tonitza sau Lu­chiene.

Irina GOCIMAN

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top