Zece cununii cu legămînt

1001 de chipuri Niciun comentariu la Zece cununii cu legămînt 1

În vară se împlinesc șapte ani de cînd Maria a dat la o parte carnea din bucate. Se gîndea de mult timp să adop­te o dietă ba­zată pe legume, dar decizia a luat-o după nunta celui mai mic bă­iat, Florian.

Își îndeplinise datoria de mamă, îi mulțumi lui Dumnezeu că o ajutase să poată face zece cununii, mai ales că la ultimele patru rămăsese singură și se hotărî să încheie un legămînt cu Dum­nezeu: Îi promise că în toate zilele pe care le mai are, se va hrăni numai cu legume și lactate, pentru că auzise ea la o slujbă că e păcat să sacrifici animalele pentru beneficiile proprii, în loc să le oferi jertfă Celui de Sus.

Dar de cînd a renunțat la cărnuri bătrînei Maria îi este greu cînd merge pe la cineva. „Fiecare îmi pune să ser­vesc cîte ceva ce eu trebuie să refuz și nu-mi place să le spun de ce nu mănînc supă de pui sau friptură.

Dacă m-am lăsat, am făcut-o pentru mine, nu trebuie să strig în gura mare să audă tot satul că Maria lui Ionel nu mănîncă nici un fel de carne”, spune nemulțumită de curiozitatea oamenilor, care nu pricep că unele lu­cruri nu trebuie spuse. De atunci, nu a mai luat bani pe tot laptele pe care îl vindea, ba cîte o dată, cînd era zi de luni, miercuri sau vineri își chema cîte un vecin și-i dădea de pomană doi litri.

Asta pentru că mătușa Maria ține post negru trei zile pe săptămînă, iar de cînd i-au plecat toți copiii, nu mai are cui face nici faguri, nici lapte cu fidea, dulciurile preferate ale țîncilor de a­cum 15 ani. „Cîtă zarvă era cînd îi pu­neam pe toți la masă. Trebuia să alerg pe drum să-i adun de pe la joacă și nu veneau în casă, dacă nu aveam și cîte o surpriză pentru desert”, spune amintindu-și de cei mai frumoși ani pe care i-a trăit alături de soțul său și cei zece co­pii.

Pe un drum necunoscut

Nu vrea să pomenească despre anul acela în care Ionel al ei s-a pră­pădit de ulcer. Îmi spune cu capul între mîini doar că „l-a dus șapte ani și pe urmă a închis ochii pentru totdeuna”, iar după, copiii s-au înstrăinat.

Maria, Margareta, Domnica și Marcel, pri­mii trei sînt acum în Grecia. Paul, Maria și Dumitrița s-au stabilit în Italia, iar Silvia, Sorin, și Angela s-au răspîndit prin județ, singurul ajutor al mamei fiind Florian care a rămas în sat, la cinci minute de mers pe jos de lîngă casa părintescă.

strong>Amintiri de pe pereți

Bătrîna Maria are 64 de ani și nici un fir de păr alb. Nu o dor nici pi­cioarele cum se plîng celelalte vecine cu care stă de vorbă după amiaza și nici vederea nu i s-a slăbit, doar că de la un timp „simt nevoia de a mai vedea pe cineva în casa asta mare. Acum eu stau numai în odăița din capăt, celelalte două sînt părăsite.

Doar tablourile de pe pereți de mă mai încălzesc. Cî­teo­dată mă fac să plîng, cînd îi văd pe toți adunați numai în fotografii.”

Iulia CIUHU

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Etichete:

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top