Rock și icoane, să ne fie cu iertare!

1001 de chipuri Niciun comentariu la Rock și icoane, să ne fie cu iertare! 21

Cum termini de coborît spirala de la „Cub”, te izbești cu privirea de „The Gate Bar”. În stînga și-n dreap­ta ușii, mesele din lemn sînt ocupate aproape întotdeauna de tipi îm­brăcați în negru, care stau la tac­la­le, strînși unul lîngă altul, cît să se poa­tă auzi. Dacă n-ai ști că Vali e barman acolo n-ai avea nicio șansă să-l re­cu­noști în mulțime. Din cînd în cînd, atunci cînd vede că cineva și-a fă­cut drum înăuntru fuge spre bar și în­treabă vesel „Ce-ți dau?”. Vali Se­ciu e din Tecuci, dar liceul l-a făcut în Galați, la Seminarul Teologic „Sfîntul Apostol Andrei”. Vine dintr-o fami­lie cu opt copii, crescută în spiritul creștin de către o mamă care iubeș­te credința și care a ținut să le-o trans­mi­tă și alor săi. În liceu Vali a început să picteze icoane și nu i-a luat mult pînă să ajungă primul din seminar. Acesta a fost și motivul pentru care, atunci cînd a terminat clasa a XII-a, s-a înscris la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”, la departamentul de „Artă sacră”. De vreo două ori a lucrat în șantier și a pictat biserici, însă „pentru cît es­te de muncă, banii erau prea puțini”, du­pă cum spune chiar el. Cînd a terminat Teologia, Vali s-a apucat să facă portrete și n-a mai continuat cu icoanele.

Acum trei ani a decis să urme­ze și cursurile Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași, ale­gînd să studieze „Pedagogia Arte­lor Plastice și Decorative”. „N-am s-o fac nici pe asta însă”, zice Vali rî­zînd, în timp ce plimbă berea pe masă, dintr-o mînă în alta. „Ce vreau eu să fac este să cînt. Am trupa mea și cu­rînd o să scoatem și primul al­bum”, adaugă în timp ce privește spre ba­rul deasupra căruia, în tot decorul negru, flutură un steag românesc.

În clasa a IX-a a făcut prima da­tă cunoștință cu chitara electrică și la final de liceu deja cînta într-o tru­pă, care avea însă să se destrame la scurt timp după plecarea din Galați. Du­pă ce-a cochetat în tot acest timp cu mu­zica, anul acesta a întîlnit „doi băie­țași din Moldova care își construiau o trupă și mai aveau nevoie de cine­va alături de ei”. Împreună au înfiin­țat trupa de rock metal, Paragon Collapse, pentru Vali a schimbat chita­ra cu bass-ul. „Am simțit că vreau să fac ceva nou și am descoperit că-mi dplace mult”, spune Vali, înainte s-o zbughească iar spre bar, ca să ser­veas­că o bere unui amic.

Vali spune că tocmai despre as­ta-i vorba în Gate, despre prietenie și ceva mai mult. „Nu poți să fii barman aici dacă nu ești din familie”, zice acesta. Pe Jorge, patronul de la Ga­te, și pe soția sa i-a cunoscut înainte să vi­­­nă în Iași, dar au devenit suficient de apropiați cît să spună „da” postului de barman abia la începutul anului, în ianuarie. A simțit că locul lui e aco­lo și că, deși vine de la teo­lo­gie, știa că asta înseamnă doar c-o să-i fie mai ușor să-i sfătuiască pe al­ții. „De fapt, nici nu pot să zic că mun­cesc, pentru că îmi place și vin aici de plă­ce­re”, măr­turisește Vali și pri­veș­te cu­min­te către unul dintre pereți, pe care ru­lează, pe-un fundal întu­ne­cat, o pie­să de-a sa. La final de seară îl lași pe Vali, așa cum l-ai găsit, cu ochii blîn­­zi și cu gîndul la muzica lui și la cum o va scoate la plimbare prin ța­­­ră.

Autor:

Andreea Anton

Șef-departament „Opinia studențească” și studentă a Catedrei de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Adaugă un comentariu

Etichete:

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top