Tinerii muta sportul pe trotuar

Kinderul din Moldovita

Pentru skaterii din Iasi, vremea rea nu reprezinta un obstacol. Daca e vint sau ploua, intra in subteran, unde nu se poate sa nu gaseasca niste scari sau o bordura mai inalta pentru a mai exersa un “ollie” sau un “backside flip”. Si daca nici acolo nu merge, revin la suprafata. Oricum in zece minute se incalzesc si nu mai simt frigul. In fiecare weekend, ei se intilnesc in fata la Hala Centrala, “la statuie” pe Independentei, la Universitatea de Medicina si Farmacie sau la Romtelecom. Insa aceste intilniri nu sint planificate, totul se face pe moment. “Ne auzim pe mess. In jumatate de ora, zece oameni: «Bah, unde?». Si iesim. Nu hotarim din timp”.

“Grind-urile” ies mai bine la bara. Altfel, cimentul trebuie uns cu ceara. Scarile, cu cit mai multe, cu atit sint mai greu sa ramii pe placa dupa ce le-ai sarit. Juliturile si vinataile trebuie  ignorate.

Prima placa se uita greu

Andrei sau Kinder, cum il cunosc skaterii din oras, a pus prima oara picioarul pe o “placa” acum doi ani si jumatate. Momentan face parte din Skate Crew Moldovita, care cuprinde noua membri din Suceava, Bacau, Piatra Neamt si Iasi. A aflat de skateboarding de la televizor, pe vremea cind se uita la Tony Hawk’s Gigantic Skatepark Tour. “La inceput imi placea mai mult lumea implicata si nu sportul in sine. Si m-am intilnit cu un prieten mai vechi care avea un skate. Nu facea mare lucru, dar m-a fascinat. Dupa care, fuga si eu la Metro dupa unul”.

Isi aminteste ca primul skate, “cel mai ieftin si mai ordinar, la vreo 400 de mii pe vremea aceea”, l-a tinut cel mai mult, aproape un an, in conditiile in care, acum, o placa Pro nu rezista mai mult de doua luni. “Si cum mai rupeam vreo placa, incepeam sa ma dau tot cu cea veche”, spune Andrei. Si in tot acest timp a schimbat 14 placi.

Cei de la Skateshop-ul Ravers l-au mirosit repede si l-au luat ca “rider”. Timp de un an, a primit de la ei echipament gratuit pentru a-i reprezenta la diferite evenimente. “Asa aveam placa asigurata si am evoluat mult. Nu oricine are luxul acesta. Multi se panicheaza la vreun eveniment, de teama sa nu-si rupa ori picioarele, ori placa. Cu placa e mai greu ca nu se mai vindeca”.

Echipamentul si-l alege cu mare precizie. Prefera placile Toymachine la 7.625 inci, nu foarte concave, axe Tensor, roti de 50-52 si shoes Vans sau Globe. “Uneori shoesii conteaza chiar mai mult ca placa. Imi plac cei slim si cu talpa mai moale, altfel nu simti placa deloc. Si neaparat negri cu talpa alba, nimic altceva”.

Nu a participat la prea multe evenimente, obstacolul principal fiind lipsa banilor. La Tare ca Piatra, in Piatra Neamt, a iesit pe locul zece la parc, iar la Ia’si Dai, a luat locul intii la “horse” si patru la “best trick”, si asta pentru ca si-a rupt placa la jumatatea reprezentatiei. “Mare bucurie pentru restul, altfel sigur luam si acolo locul intii”.

“Gleznele luxate nu se pun”

Ca la orice sport, accidentele se cer. “Eu am avut noroc. Am avut numai odata un hematom la genunchi si a trebuit sa tin piciorul in gips trei saptamini”. Insa durerea cea mai mare a fost ca nu s-a putut da doua luni. “Oricum a picat destul de bine. Cind mi-a spus doctorul ca am voie sa ma dau din nou tocmai se terminase scoala. In afara de asta, am tot avut vinatai, julituri, glezne sau incheieturi luxate, dar astea nu se mai pun”.

Cind toata lumea vrea sa schimbe “spot-ul”, el ramine pina ii iese trick-ul la care lucreaza de o ora. Daca tot si-a julit degetul, macar sa nu fie in zadar.

Ioan STOLERU