Echilibristică pe continente

Înainte de a-și începe cursurile în România, studenții străini trebuie să treacă de un an pregătitor în care învață cîteva noțiuni de bază despre limbă. Iar pe lîngă deslușirea misterelor despre subiect și predicat, pe umerii profesorilor de română cade și responsabilitatea de a împărtăși datinele și tradițiile poporului nostru. 

„Pui. Ce este un pui de animal? Dar un pui de somn?”, răsună pe holul Corpului G de la Universitatea „Cu­za”. Consoanele și vo­ca­le­le se a­mes­te­că cînd mai apăsat, cînd mai moale, în în­vălmășeala de glasuri.

Aici au loc cursurile de limbă ro­mâ­nă pentru studenții străini, veniți din toată lumea, iar profesoara Gina Ni­­mi­gean este unul dintre dascălii și pri­etenii lor. Tocmai a terminat orele cu grupa ei, iar pe tablă încă au mai ră­mas scrise exercițiile pe care le re­a­li­zează cu tinerii. „La lecții se face ceea ce știm noi din școală. Cu citire de text, cu exerciții în clasă, teme pentru acasă. Co­munic cu ei și prin mail, mai nou și pe Facebook”, explică profesoara. De fapt, rolul unui astfel de dascăl este mult mai mare decît acela de a preda. El este ceea ce Gina Nimigean nu­meș­te „agent cultural. Înseamnă că tu, pro­­fesor de limbă română, trebuie să îl in­troduci pe el în societatea ro­mâ­neas­că. El nu poate să înțeleagă limba dacă nu înțelege felul nostru de a gîn­di. Pri­ma misiune este să îi facem conștienți că normalitatea e di­fe­rită în funcție de lo­cul unde te afli. E o vorbă veche care spu­ne că atunci cînd pleci din satul tău, trebuie să îl la­și acasă”.

Ei sînt foarte in­­teligenți, sînt absolut uimitori, în­va­ță foarte repede, lucrează foarte bine a­ca­să, ne și amuzăm.

Anul acesta, profesoara Nimigean are în grupă 18 tineri, insa nu toti au venit in acelasi timp. „Ni­cio­da­tă n-am pă­țit ca anul ăsta, să o luăm de la început de șase ori. Dar ei sînt foarte in­­teligenți, sînt absolut uimitori, în­va­ță foarte repede, lucrează foarte bine a­ca­să, ne și amuzăm. Trebuie să le fac o at­mosferă plăcută, dar fără circ”, po­ves­tește profesoara, întinzînd ambele mîini spre băncile goale, ca și cum în­vă­țăceii ar fi în clasă și i-ar cuprinde într-o îmbrățișare pe toți. Mai mult decît un dascăl, Gina Ni­mi­gean crede că trebuie să fie și un am­basador al țării sale. „Acest rol nu e­xistă în misiunea unui profesor ro­mân care predă o limbă străină ro­mâ­ni­lor. El nu are nimic de protejat, aceea nu e țara lui.” Spre exemplu, dacă noi spu­nem că avem mintea plină de gîn­duri, un turc zice că „în capul lui sînt 40 de vulpi, care aleargă, dar cozile lor nu se ating. O imagine extraordinar de com­plexă, cu asta vine el din tradiția lui. Pentru el, vulpea este cel mai in­te­li­gent animal și este cel mai important din folclorul lui”.

Pentru Gina Nimigean, profesia a­ceas­ta este ca un exercițiu de gim­nas­ti­că. Vorbește des despre onestitate și dă­ruire, ca două rugăciuni pe care le are mereu în minte și le intonează calm și răbdător. Iar recompensa este una pe măsură. „Te răsplătesc foarte fru­mos cu atitudinea și emoția lor și asta e nemaipomenit pentru un pro­fesor. Știi că aici pui o temelie. În mo­men­tul în care ți-ai făcut treaba bine, el, la sfîrșitul anului, este pe jumătate român.”