Sfinţii de gheaţă, păzitorii oamenilor fără adăpost

Există oameni pe lîngă care treci zi de zi în drumul tău şi îi vezi cerşind la colţul străzii bani sau ceva de mîncare. Fie că te opreşti să le dai ceva de pomană sau nu, nici nu te-ai fi gîndit cîte poveşti de viaţă stau în spatele chipurilor murdare şi al hainelor vechi şi rupte. Cine îi ascultă, fie şi preţ de zece minute, nu poate să rămînă împietrit în faţa vorbelor lor. Ei se diferenţiază de cei care umblă cu diferite povestioare şi şmecherii, să te fraierească cerînd cît mai mulţi bani şi prefăcîndu-se bolnavi. Ei sînt cei pentru care mila oamenilor, o sacoşă de haine, nişte mîncare şi cîteva pături vechi, reprezintă singura comoară pe care o au în posesie.

Mădălina ROBU | Iarna, cu picioarele-n șlapi