Rușii dau porcul pe sushi

Înalt, cu ochii căprui și îmbrăcat într-o uniformă neagră, BogdanSandu spune că nu a crezut că o să fie bucătar, nici măcar nu credea că o să gătească pentru el vreodată. Acum lucrează la Matryoska, un restaurant cu specific rusesc, dar care servește în paralel inclusiv sushi, și se află în incinta Iulius Mall. După ce a lucrat pe un post de chelner cîțiva ani, a ajuns într-o bucătărie și și-a dat seama că îi place mai mult liniștea de acolo.De la 10 ani a plecat de acasă, dintr-un oraș de lîngă Botoșani, la liceul cu program sportiv, iar la 12 ani a ajuns în Craiova, tot la un liceu de profil. Despre el spune că nu a fost un copil cuminte și că banii pe care a reușit să îi facă pe la 16 ani, cînd deja era în Lotul Național de Fotbal al României, l-au stricat și mai mult. „Mi s-a părut că sînt miezul pămîntului și am renunțat la tot pentru că aveam prea mulți bani la 16 ani. Neavînd cine să aibă grijă de mine am luat-o pe alte căi”, explică Bogdan în timp ce se uită spre telefonul său negru de pe masă.

Acum are 29 de ani, de opt ani este bucătar, însă nu s-a calificat în domeniu încă. Vrea să strîngă bani ca să urmeze niște cursuri specializate și să obțină o diplomă care să-i ofere mai multe oportunități. Spune că în bucătărie nu este timp de distracție, iar dacă îți place să gătești, vei face față, dacă nu, nu ai ce căuta. „Îmi aduc aminte cînd am gătit prima dată. Am vrut să fac un borș de pui, mămăligă și ochiuri. Nu știam să fac nici ochiuri, aveam 16-17 ani. Am umplut de făină un ceaun, am pus o cană de apă peste, aia a fost mămăliga, și am lasat-o pe aragaz. Într-o oală am pus niște apă, am luat un borș magic, și am pus două pulpe în apă la fiert. Am aruncat și o mînă de pătrunjel, iar la sfîrșit am pus și o lingură de bulion. Așa țineam eu minte că am văzut la mama. Mămăliga a prins o crustă deasupra și am zis că «a mea este», am întors-o, s-a rupt și a curs toată făina crudă de la mijloc, iar ochiurile erau jumătate pe aragaz și jumătate în tigaie”, îmi povestește amuzat.

Cum să ajungi chef într-o noapte

La Matryoska gătește aproape orice. Zîmbește cînd zice că în Rusia este la modă acum să mănînci sushi. „Zici că-s japonezi toți, mănîncă numai sushi, nu le mai place porcul”, spune și începe să rîdă. Prima dată a ajuns să gătească într-o bucătărie a unei pensiuni din Verona, Italia, unde era chelner, iar personalul din bucătărie avea nevoie de ajutor pentru că nu mai făcea față comenzilor. Atunci a simțit că cei patru ani în care a învățat să gătească singur acasă nu au fost în zadar. „Au rămas cu gura căscată cînd au văzut ce pot să fac. A doua zi am făcut un pariu cu patronul. I-am spus că o să stau o noapte chef, iar dacă sînt reclamații le plătesc eu, dar eu nu aveam un ban în buzunar pentru că nu muncisem de trei luni. Și așa am ajuns chef într-o noapte”, mărturisește Bogdan.
Spune că în România bucătarii nu sînt apreciați, dar încă nu s-a gîndit dacă să plece sau nu din țară. În orașul său natal și-a deschis un streed-food care îi merge bine și trece destul de des pe acolo. Acasă gătește împreună cu prietena lui, care în decursul a trei ani a deprins și ea cîteva îndemînări în ale bucătăriei. Nu preferă să mănînce în oraș pentru că este pretențios și are un caracter vulcanic, iar dacă nu îi place mîncarea nu se poate abține să nu spună ceva. „Mai bine mănînc KFC și McDonald’s, chiar dacă știu că vin de pe vapor și călătoresc o lună pînă la noi, măcar sînt congelate, făcute de cineva la gramaj și nu poți să le faci acasă”, explică în timp ce mai trage cîte un ochi la telefonul din mîna sa. Cel mai mult îi place să gătească mîncare cu specific mediteranean pentru că este mai colorată, mai simplă, în timp ce mîncarea românească este mai dificil de făcut, fiind mereu nevoie de „porc, de ceapă, de toate”.

Bogdan începe să se agite ușor pe scaun cînd vede că în fața restaurantului se adună din ce în ce mai mulți oameni. Înainte să se întoarcă înapoi la gătit spune zîmbind „dacă știi bucătărie poți să faci orice”.