Păpușa și pantofii de criză

1001 de chipuri Niciun comentariu la Păpușa și pantofii de criză 1

„Vai, ce mă fac cu 800 de lei pen­tru două săptămîni?” ne întrea­bă Daniela cu voce de felină. Nu-i ajung pentru a-și cumpăra pantofii din piele întoarsă pe care a pus o­chii într-un magazin de pe Ștefan. Aranjează dezamăgită bancnotele în portofelul-plic și se lungește în pa­tul de cămin. „Uf, iar nu mi-au dat bani destui. Nu îmi iau nici o bluză, nimic?”. Celelalte fete din ca­meră chicotesc și dau hotărîte din cap. „S-o vedem și pe asta”, își șop­tesc, deși sînt sigure că Daniela se va descurca, pînă la urmă. Își va gă­si un iubit, va inventa o scuză pen­tru părinții ei „afaceriști”, dar tot va merge în magazinul-minune și va ieși de acolo cu pungile umflate.

Cît e ziua de lungă, se gîndește numai la asta. Se trezește pe la 9.00 dimineața, iar amiază o prinde prin Unirii, Tîrgu Cucu, Mall, sau alte zone din burta orașului, numai ea ști­e unde. „Parcă le miroase. Ne plim­bam pe Ștefan într-o zi, transpirate, visînd la o înghețată rece, cînd exclamă brusc «Trebuie să fie un magazin de haine după colț!». Știi ceva? Chiar era!”, îmi poves­teș­te Ancuța, colega ei de cameră, pentru care tocurile sînt pedeapsa lui Dumnezeu. De fapt, la fel sînt și celelalte fete, cu ziua bursei marcată în calendar cu marker roșu, cu mîncare gătită de părinți, cu multe teme, proiecte sau examene.

Clona cere bani

Grijile Danielei însă se limi­tea­ză la mîncarea de la cantină, de ca­re se plictisește în mai puțin de do­uă săptămîni, la ultimul rimel de la L’Oreal sau la chipsurile con­di­men­­tate cu ardei iuți. Nu există ni­mic în lumea asta care să o preo­cu­pe mai mult. Încearcă numai să-i su­gerezi că sînt copii care mor de foame în Africa. „Ptiu, de ce îmi strici toată ziua?”. Sau că e vreun cu­tremur în Haiti. Dacă s-ar în­tîm­pla în schimb ceva cu Iulius Mall, atunci da, asta ar fi o problemă. „Merg la mine, în Focșani, dacă se închide mall-ul din cauza crizei economice. Ai mei m-ar înțelege”. Degeaba îi explică fetele că tocmai oamenii ca ea aduc veniturile cele mai mari magazinelor aciuate sub acoperișul centrului. Știe ea mai bi­ne. I-au explicat părinții ce e aia cri­ză și cum o poate afecta. De a­tunci, și-a aranjat frumos pantofii în cutii, gata să le strîngă la piept, în cazul în care criza „s-ar năpusti asupra noastră”.

Rîde de cozile de la bancomat. Nu pricepe cum îi pot ajunge unui stu­dent două-trei milioane pe lună, cît are bursa. „Și cum, tu îți cum­peri o singură bluză din bursă?”, întreabă în timp ce își ridică crinolina lila pînă deasupra genunchilor și privește în jos. Are pielea fină ca a păpușilor de ceară și părul lucios. De curînd, și-a găsit o clonă, prie­te­nul ei, pe care l-a prezentat părin­ți­lor. Acum i s-au mărit veniturile cu două milioane pe lună.

­Lina VDOVÎI

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top