Partituri între două tărîmuri
1001 de chipuri 6 martie 2012Nu-mi amintesc să fi văzut vreodată claviatura pianului din Sage descoperită și nici stativul
Nu-mi amintesc să fi văzut vreodată claviatura pianului din Sage descoperită și nici stativul
„Aburii care ne ieșeau pe gură odată cu sunetele, în timp ce tremuram de frig” în timpul comunismului,
Sînt mai vii în amintirea celor pe care i-au călăuzit decît pe orice alt catastif. E-adevărat,
Erau zilele școlii din sat cînd doamna Maria a adus în fața inspectorilor nunta țărănească.
Nu îi bătusem încă la ușă și deja îmi ieșise în întîmpinare. Mă văzuse de cum am intrat
Învățătoarea Elena Ardelianu a ieșit în fața blocului din Roman pentru a mă întîmpina:
Nu s-au schimbat prea multe. Ziua Unirii Principatelor i-a surprins pe ieșeni înfrigurați și flămînzi,
Românii nu și-au uitat eroii. Marți, începînd cu prima oră a dimineții, cîteva mii de ieșeni
Tramvaiul e mai plin ca oricînd. Se întîmplă aici un soi de unire între oamenii de pe scaune și
Marți, sub balconul Palatului lui Alexandru Ioan Cuza, se adunase mulțime de oameni ca în 1856,
Sînt cei care par întotdeauna o lume ocultată de auzul celor neinițiați în meșteșugul gastronomiei
Dacă bunicile noastre mai măsurau din ochi praful de sare și aproximau kilogramul de carne pentru
Zîmbește chelneriței care îi aduce o ciocolată „After dinner mint” și își aprinde tăcută
În vară se împlinesc șapte ani de cînd Maria a dat la o parte carnea din bucate. Se gîndea de mult
Trupele care și-au început cariera în garaje aglomerate, îmbîcsite de fum n-au fost niciodată
N-ai zice că sînt cîteva grade cu minus afară și respirația îngheață în aburi sticloși
În timp ce nu mai contenește să răspundă urărilor de ziua lui la telefon, îmi amintesc că acum
Iulia ridică ochii în tavanul pătat și-și numără în șoaptă pe degete examenele de săptămîna
Pentru oamenii care-și poartă curcubeul în suflet, măștile nu sînt o povară. Dincolo de ele nu
Abia reușesc să-i urmăresc cuvintele și privirea în timp ce-mi înșiruie, ștrengărește, povestea