Înțelepciune măsurată în kilometri

Pe lîngă campaniile de ajuto­ra­re, s-a implicat cu drag și de cîte ori a avut ocazia și în unele de con­ști­en­ti­za­re a pericolului la care se expun bikerii. „Cu toate că știi care sînt ris­curile, acestea te fac de fapt să iu­bești viața. E un paradox”. Își amin­tește însă de ceva care îi în­tunecă privirea, senină pînă atunci. Con­ti­nu­ă să-mi povestească cu ochii că­u­tînd în ceașca de ceai cum faptul că un foarte bun prieten a mu­rit „m-a făcut să-mi schimb viața, dar și opi­nia despre modul în care se merge cu motorul”. Brusc își ridică pri­vi­rea în care scînteie a­mintirea ca­ma­radului de drum. „În memoria lui am făcut drumul de la Scu­leni. Atunci am facut cel mai li­niștit tra­seu și pentru prima dată am văzut pe unde merg, am văzut pe­i­sa­jul. Mi-am dat seama de fapt cum ar trebui să merg pe șosea”.

Pentru Liviu Țigănașu „mo­to­rul e o fabrică de amintiri pentru bă­trîneți”. Își amintește cu plăcere cînd împreună cu alți 20 de bikeri a ajuns în Brașov unde a urcat pînă la Sfinx. „A fost o idee nebu­neas­că. Alții urcau acolo cu telecabina. Noi am ajuns pe motociclete”. Pe viitor își dorește să treacă Bosforul înot. „Va fi în parteneriat cu membrii unei asociații de motocicliști din Turcia. Vrem să ne întîlnim la mijlocul strîm­toarei în semn de unitate”. Zîm­bește, apoi se apleacă un pic peste masă și-mi face semn să mă apro­pii. „Să știi că la motocicliști e ca în viață”, îmi împărtășește aproape șoptit. „Numărul de kilometri parcurși îți schimbă percepția. Pe cei tineri îi interesează direcția, drumul. Cei bă­trîni ajung însă să fie interesați doar de destinație. Ca în viață”.

Andrei MIHAI