Fericirea din petale

Printre buchetele de flori gata îm­pachetate și gălețile cu fire mai mult go­lașe se împleticește timid un bă­iat blonduț și scund care ține strîns în pal­mă cîțiva lei. Iar pentru că suflă un vînt rece care face ca ambalajele să foș­nească a neliniște, domnul Ma­rin le ia una cîte una și le bagă înăuntru. Nu înainte de a-l mîngîia pe creștet pe mi­cuț și de a-i da buchetul de zambile roz pe care l-a cerut. „Vine și cum­pă­ră pentru mama lui orice fel de flori cînd mai strînge cîte un ban. Și îl vezi așa șmecheraș, dar zice că bunica lui așa îl învață, iar el n-are ce să facă de­cît să asculte”, spune băr­batul cu păr deja cărunt și care stîl­cește ușor cu­vin­tele.

Unde înflorește noaptea

E aproape de înserare, însă nu pa­re nici obosit și nici nerăbdător să în­chidă, iar asta pentru că lucrează într-o florărie non-stop. Iar fiindcă înăuntru e aer călduț și parfumat de flori primăvăratice, domnului Ma­rin îi e drag să stea aici cît de mult se poa­te. „Nu prea vine nimeni să cum­pe­re la ora două noaptea flori, însă nu știi niciodată ce se întîmplă.

Nu de mult, unui tînăr i-a născut soția și în timp ce alerga către taxi, fiind roșu la se­ma­for și uitîndu-se agitat în toate părțile a vă­zut că e deschis și a intrat.” Spune rîzînd că i-ar fi ambalat mai frumos buchetul de trandafiri sau că i-ar fi fă­cut un aranjament mai arătos, însă „tremura atît de tare și era așa de fe­ri­cit încît i-am dat unul deja pregătit pentru o co­mandă și l-am lăsat să ple­ce că mă te­meam să nu pice pe aici de fericire.”

Se pricepe și la aranjamente pe ca­re le face cu atenție și îndemînare, chiar dacă degetele îi sînt no­du­roa­se și atinse de anii care i s-au rulat în fa­ța ochilor. Și pentru că și aici este foar­te important să se asorteze cu­lorile, dom­nul Marin mă invită la un exercițiu simplu de gîndire. „Îți alegi am­balajul și funda pe care o legi în for­mă de fluture în așa fel încît să fie de aceeași culoare sau de nuanțe ca­re să-ți fure ochiul.” Iar în timp ce scoa­te dintr-o găleată un trandafir de un roz puțin prăfuit, îmi aleg o hîrtie crepo­nată cafenie și o fundă verde crud și le întind ca probă. „Vă plac contras­te­le, dar asta e bine, pentru că dă un as­pect frumos buchetului, te îmbie să-l pui în cameră și să te uiți cu drag la el”, îmi explică băr­batul în timp ce înnoadă re­pede ma­terialul. După ce e așezată și fun­da, domnul Marin amintește și des­pre culoarea pereților din ca­me­ră ca­re trebuie să fie caldă, ca efectul flo­ri­lor să fie cel așteptat. „Să te li­niș­teas­că și să te facă să vezi de-a dreptul viața în roz, de asta există plan­te­le pe pămînt.”