Țelina și sănătatea vin de la Focuri

1001 de chipuri Niciun comentariu la Țelina și sănătatea vin de la Focuri 15
Țelina și sănătatea vin de la Focuri

Cînd te apropii de Hala Cen­tra­lă, vezi cum se cască un locșor în care sînt așezate mai multe mese de culoare roșie pe care-s aranjate pungi cu miez de nucă, morcovi, cîte-un mă­nun­chi de cimbru și două-trei gră­mezi de mere. Dacă-ți întorci ușor ca­pul, o să observi niște litere verzi care, în mintea ta, se lipesc în două cuvinte- piața agroalimentară. Lîngă ele, cîteva săgeți dezvăluind trep­te­le pe care le vei coborî ca să ajungi aco­lo jos, în piață. La prima tarabă, o femeie c-un batic maroniu strîns bi­ne sub bărbie, trebăluiește grijulie pri­ntre legumele pe care le-a adus săp­tămîna asta la piață și n-a reușit în­că să le vîndă. „La ce vă servesc dom­nu’? Spuneți că vă scot!”- întreabă cu­rioasă tanti Tatiana din spatele frun­zelor verzi de pătrunjel și morcov. „Un zîmbet, un cuvînt frumos… ”, îi spune vesel bărbatul înfofolit cu ­sacoșe de-o parte și de-alta a corpului, trecînd grăbit prin fața ei, spre scări.

E vineri seara și, odată cu întu­ne­ricul, se-ntețește și frigul. Piețarii își strîng grăbiți marfa în saci de ce­lo­fan și le dosesc sub tejghele. Numai tan­­­ti Tatiana pare să nu bage de sea­mă foiala din jurul ei, afișînd o atitudine calmă și-un zîmbet îmbietor din dreptul unor obraji pictați de frig în nuanțe trandafirii. „Ce doriți? Ce do­riți?” e întrebarea pe care-o pune fie­cărui om care trece prin dreptul ce-l­or cîteva cepe care i-au mai rămas. O rostește atît de des, că te gîndești că s-a transformat deja într-un reflex. Tan­ti Tatiana vine de la Focuri, o co­mună situată în partea centrală a jude­țului Iași. La piață umblă de mi­că, cînd pe jos, cînd cu căruța. „Din ti­nerețe am fost vrednică. Fac, mun­cesc, merg ‘nainte. Tot ‘nainte”, spu­ne ea. Recunoaște că, de cîțiva ani în­coace, mai urcă și-n autobuze. Nu e singura piață în care vine cu marfă, dar aici vine mai des pentru că e mai aproape de apartamentul unuia din­tre cei șapte copii pe care-i are.

„Mama umbla tot așa la piață, în viață muncești cum ai învățat din ti­nerețe”, povestește ea adăugînd că me­ri­tă chiar dacă banii nu-s de cele mai multe ori cîți ai nevoie. Nete­zin­du-și șorțul albastru pe care se văd niște urme maronii de pămînt și-alte cîteva pete mai verzi, tanti Tatiana spune că și-a petrecut copilăria pe cîm­puri, printre rînduri cu varză și mor­covi, iar tinerețea muncind la co­lectiv; atunci dădea la stat și-acum plă­tește taxe și impozite. Nu se plîn­ge c-ar fi fost greu în trecut, deși nici ușor nu i-a fost.

„Am mîncat și mămă­ligă cu cea­pă cînd nu era!”, spu­ne ea. În pre­zent, soțul ei se o­cu­pă de gos­po­dărie, are grijă de animalele de-acasă, doar ea merge să vîn­dă – „că și-așa n-are stare acasă”. Des­pre piețe vorbește ca și cum le-ar fi descoperit toate dedesubturile, iar anii pe care îi poartă în spate nu pot decît să întărească tipul ăsta de pre­supuneri. „Nu facem bani mulți, dar ce să faci? Pînă la pensie durează.” Tan­ti Tatiana mai are un an pînă la pen­sie, despre care se arată un pic cam îngrijorată pentru că nu are sta­giul minim de cotizare. Trei dintre cei 15 ani care i-ar trebui ca să poată primi pensie, n-a putut munci pentru că a avut grijă de copii. Cînd să-și strî­ngă și ea lucrurile, de la o masă ală­tu­rată, se aude o voce feminină care îi cere o țelină. Femeia îi scoate de sub tejghea cinci bucăți și i le așază pe mar­ginea mesei. „Ce să-ți dau pe astea?”, întreabă dînsa, imediat du­pă. „Sănătate!”, îi spune Tatiana, șchio­pă­tînd.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top