Cifrul ascuns care descuie paginile

„Cititul nu a omorît încă pe nimeni și dacă vrei să știi mai mult tre­buie să citești mai mult. Sînt de pă­re­re că nimeni nu le știe pe toate!”, spu­ne Ionela, în timp ce se așază încet pe o bancă de lemn din parc. Ochii ei ma­ri, cercetători, analizează atent îm­prejurimile, bucurîndu-se parcă, de natura de care sînt înconjurați.

Ionela Angheluță este studentă în anul al III-lea, la Facultatea de Istorie, iar în ultima jumătate de an a cîș­ti­gat deja de două ori premiul oferit de Bi­blioteca Centrală Universitară ,,Mi­hai Eminescu” Iași, pentru cel mai ac­tiv cititor al lunii. A început să fie a­trasă de lumea lecturii încă de cînd era foarte mică, iar mama ei îi re­ci­ta po­ezii pe care ea le reținea foarte u­șor. Cînd a mai crescut și a deprins ea însăși tainele lecturii s-a în­dră­gos­tit definitiv și nu a mai renunțat pî­nă în ziua de astăzi, deși recunoaște că a­nul acesta a consultat mai multe căr­ți de istorie decît de literatură. Aș­teaptă însă cu nerăbdare vacanță, cînd speră că va găsi timp să revină la lecturile ei obișnuite.

Printre cărțile ei favorite se nu­mă­ră titluri precum „Misterul ca­me­rei galbene”, ,,39 de trepte” și ,,Ho­tel Babilon”, iar scriitoarea ei favorită es­te Danielle Steel. Ionela are însă fa­vo­riți și în numărul scriitorilor de căr­ți istorice. ,,Îmi place foarte mult Ch­ris­topher Clark, mai ales cartea sa, «So­m­nambulii», care e despre cum a intrat Europa în Război în 1914 și ca­re pune foarte bine în ordine e­ve­nimentele de atunci”, povestește Io­nela zîmbind.

Atunci cînd a început faculta­tea, era pasionată de arheologie și își do­rea să devină arheolog, însă cu timpul această idee s-a transformat mai mult într-un hobby, iar acum atenția ei se îndreaptă spre subiecte istorice „mai însemnate”, după cum chiar ea le nu­mește. ,,Îmi doresc să aflu tot felul de lucruri, mă macină tot felul de în­tre­bări ale căror răspunsuri le cu­noaș­tem, dar pe care aș vrea să le a­pro­fun­­dez, cum ar fi, de exemplu, ‹‹din cauza cui a pornit comunismul?››”, a­daugă Ionela, trecîndu-și mîna prin păr.

Atunci cînd lucra la teme sau pro­iecte, Ionela obișnuia să îm­pru­mu­­te cîte 20 de cărți la sală pentru a fi sigură că are toate informațiile și po­vestește, cu un zîmbet sa­tis­fă­cut, cum îi auzea pe oameni șușotind –,,Cît de multe cărți are fata asta! Oa­re ce face cu ele?”. În luna martie a in­trat într-un soi de competiție cu u­nul din colegii ei ca să vadă care dintre ei citește mai mult și asta a motivat-o și mai mult să se piardă printre raftu­ri­le bibliotecii. ,,O numesc generic com­petiție, eu am luat cîte cărți mi-au trebuit, nu m-am gîndit că vreau să cîștig”, spune ea chicotind.

Ionela spune că i-ar plăcea să fie bibliotecară și să stea înconjurată de cărți de dimineață pînă seara. Prin­tre lista de dorințe pe care vrea s-o ur­me­ze la final de facultate se nu­mă­ră o călătorie în Africa și, dacă n-are să reușească asta, ar fi oricînd mul­țu­mi­tă să trăiască într-o continuă va­can­ță alături de cîteva cărți și filmele ei pre­ferate.

de Andreea CIOBANU