Shakespeare ascultă Vunk

N-a crezut nimeni că i-am găsit pe Romeo și Julieta în Piața Uni­rii, deși au trecut cîteva săptă­mîni de cînd s-au așezat acolo, lîngă bă­trîna alimentară Unic. Cafeneaua cu nume de îndrăgostiți, cu două etaje și fără perdele e locul în care te-aștepti să întîlnești cupluri, mîi­ni împreunate, lumînări aprinse, ritmuri calme, parfum. La „Romeo și Julieta”, însă, am găsit „1000 de măști colorate”.

Printre versuri românești din anii ’90 și cîteva piese exotice de-ale Shakirei, seara e interesant să sfidezi vremea de-afară la un pahar cald sau rece. Chelnerițele urcă și coboară scările spre clienții de la etaj atît de vioaie încît n-ai cum să fii lăsat în așteptare prea mult. Destul cît să cercetezi puțin locul amenajat simplu, cu pereți albi și cîteva pete de culoare picurate pe dalele de sticlă ale unui zid despăr­ți­tor. Fotoliile par comode, dar cînd localul e plin, te mulțumești cu sca­u­nele cu picior și mesele înalte, nu tocmai comfortabile, dar cu vedere spre exterior și, de altfel, spre în­trea­ga cafenea.

„Romeo și Julieta” își dezvăluie secretul abia cînd deschizi meniul. E genul acela de loc în care ori în­trebi chelnerul ce înseamnă fiecare nume italienesc, ori vii pregătit cu dicționar de buzunar. Însă alegerea unui soi de vin, a unui cocktail sau chiar a unei gustări poate fi o experi­ență simpatică. E de apreciat că prețurile nu sînt și ele surprin­ză­toare și mai ales că poți comanda un pahar de Lambrusco Amabile Frizzante, un vin spumant roșu și bogat, cu doar 4,5 lei. Băuturile co­lo­rate, alcoolice sau nu, cu umbrele în miniatură și felii de fructe proas­pete pe marginea paharului, costă cîte 11 – 13 lei, iar berea nu depă­șește 6 – 7 lei și mărcile sînt cele cunoscute ieșenilor. Poți gusta un sandviș italienesc – panino în di­verse sortimente fără să scoți mai mult de 10 lei din buzunar, iar di­mi­neața și seara pînă la ora 18.30 toate bunătățile se mută în regim „Happy hour”, la preț redus.

Nu e tocmai romantic sau visă­tor în mica Italie din Piața Unirii, însă e plăcut, iar servirea e fără cu­sur. Atît doar că și-atunci cînd în pa­harul de martini alb mai rămîne doar măslina, muzica încă nu se ho­tărăște dacă să te lase „Somewhere over the rainbow” (n.r.: „undeva, după curcubeu”) sau între cele „1000 de flori parfumate” ale celor de la Vunk.

Anca TOMA